Cum fac față nemulțumirilor celorlalți?

cum să faci față nemulțumirilor celorlalți

Cum fac față nemulțumirilor celorlalți? Am avut un pic de vacanță ceea ce a fost foarte bine. Organismul s-a odihnit, a scăzut tensiunea termenelor limită. Până acum totul bine, nu? Dar știați că în zilele de vacanță oamenii au tendința să fie cei mai nemulțumiți? 

Să punem puțin sub lupă pe doamna nemulțumire. Este prietena noastră veche a tuturor cu care ne-am întâlnit de mici copii. Părinți nemulțumiți de noi, mai apoi profesori, prieteni, colegi, sefi…lista continuă. Și uite așa mulți oameni s-au trezi cu o mare dilemă: cum fac față nemulțumirilor celorlalți? Aceeași dilema similară cu ”cine sunt eu”, dilemă explicată simpatic de Brian Little într-un TedTalk despre extroverți versurs introverți. Pentru mai multe informații click aici.

Există posibilitatea să nici nu fi observat cât de mult ne influențează nemulțumirea celor din jur. Încet, încet, ne poate transforma în salvatori, victime sau furioșii nemulțumiți. Probabil trecem în diferite etape de viață sau context cu toții prin aceste roluri. Tocmai de acea consider necesar să trec în revistă cauzele principale și să aduc un pic de detensionare.  Mereu în viața va fi cineva nemulțumit care ne poate strica ziua sau întreaga viață. Doar o privire obiectivă asupra fenomenului ne va ajuta să stăm în echilibu, să știm cum facem față nemulțumirilor și să luăm decizii bune.

Să luăm primul rol, Salvatorul

Victimă sigură din punctul meu de vedere. Mereu reactiv la nevoia și nemulțumirile celor din jur, salvatorul se simte bine când…salvează. Se implică, se agită, empatizează peste măsură, suferă și se lipsește de propria energie pentru ceilalți. Salvatorul renunță la el pentru alții, sfârșind mereu obosit și nemulțumit de răspunsul extern.

Pentru Salvator este aproape imposibil să știe cum să facă față nemulțumirilor. Pentru el nemulțumirea celorlați este un imbold de acțiune, este acea amintire din copilărie când privirea dezaprobatoare a părinților era ațintită asupra lui.

Strigătul interior

Nu te descurci!”, strigă vocea interioară a copilului care a luat pe umerii fragili, problema părinților. Este frica lui de copil mic când nu putea aduce pace în conflictul dintre adulți. Neputința de a nu își putea apăra mama sau frații împotriva unui tată agresiv.

În mediul social, Salvatorul este acea persoană săritoare care mereu este la dispoziția celorlați. Dacă există o perioadă de liniște, Salvatorul își pierde rolul și simte nevoia să agite, să creeze un context din care el își poate alimenta nevoie.

Ce este de făcut? Care este soluția:?

Pentru Salvator este greu să iasă din rol. El trebuie în primul rând să identifice în acțiunile sale acest rol și mai apoi să înceapă să se echilibreze prin a-și pune următoarea întrebare: mi s-a cerut să ajut?

La polul opus întâlnim, Victima

Înainte de a face descrierea, o mică atenționare părinților. Atunci când avem tendința de a proteja prea mult copilul, îl putem tranforma în viitorul ”nu pot”, trăsătura principală a victimei.

Cu toții am întâlnit victime, acele persoane care se plâng tot timpul, persoane care parcă atrag tot felul de situații aparent pline de ghinion. Persoane pe care atunci când le întrebi ce fac, observi mai întâi un soi de tristețe resemnată pe chipul lor și mai apoi cu o voce tristă urmează inconfundabilul tipar de propoziție: ”ce să fac? mă chinui și eu cu viața”.

Tipologia Victimei este la fel de complexă ca și al Salvatorului, rădăcina este în copilărie. Acest ”nu pot” derivă din incapacitatea de a gestiona fricile și viața. Odată cu trecerea anilor, totul se transformă în frica de a nu avea eșec, frica de a se face de râs (ce zice lumea), frica de a fi judecat.

Starea de Victimă însă aduce și un beneficiu ascuns. Atrage mereu atenția, lasă loc bunăvoinței și asigură un loc călduț în societate. Victima nu are nevoie să demonstreze nimic, ea doar anunță un iminent eșec pentru a găsi mereu Salvatori care să o ajute.

Referitor la nemulțumire, aici este o poveste lungă și iarăși des întâlnită. Nu poți mulțumi o Victimă! Dacă încerci să o faci, îi iei obiectul muncii. Pentru Victimă, nemulțumirea este un balsam. Mereu trebuie să fie cineva vinovat, mereu ceva nu a mers cum trebuie, mereu altciva este vinovat pentru viața ta.

Observi că este Victimă, când cel mai frecvent strigi în lăuntrul tău ”Nu Pot” și cauți vinovați externi. Ca și remediu, primul pas este iarăși conștientizarea. Mai apoi cu răbdare și de regulă ghidat, trebuie să îți rescrii valorile vieții.

Soluția

Cel mai bun ”medicament” pentru Victimă este recunoștință. Fii recunoscător pentru lucrurile simple din viața ta care țin doar și doar de tine. Mai apoi, găsește câteva motive de bucurie în fiecare zi. Și un ultim pas mare: fă acțiuni de voluntariat. 

Să facem cunoștință cu Furiosul Nemulțumit

Acest tipar îl întâlnim tot din copilărie în arhietipul tatălui, puterea familiei, puterea de a decide în familie. Mai apoi îl regăsim în tiparul șefului sau al iubitului abuziv.

Ați observat că în prezența furiosului nemulțumit, oricât de încrezător în tine ești, te temi de reacția lui?  Te temi că nu va avea nici o milă față de greșeala ta? Că dincolo de izbucnirea nervoasă vei simți și adânca lui nemulțumire aproape de dispreț?

Ei bine Furiosul Nemulțumit ascunde un mare secret: în copilărie s-a temut foarte tare. Tu ești vinovat, țipau la el adulții! Tu ești vinovat, acuza o mamă pentru durerile facerii sau nopțile nedormite! Tu ești vinovat, acuza un tată pentru alungarea lui din dormitorul conjugal! Tu ești vinovat, acuza un frate care și-a pierdut atenția părinților! Această teamă o poartă cu sine și la vârstă adultă transformând-o într-o adevărată armă împotriva celorlați. Furia este manifestarea perfectă prin care controlează teama, nemulțumirea, balsamul pentru neputința de a controla ceva.

Furiosul nemulțumit joacă la nesfârșit rolul unui tată sau a unei mame super-critice și etern nemulțumite. Sigura plăcere pe care o resimte este acea de a se vedea în sfârșit puternic atunci când abuzează emoțional sau fizic pe cineva.

Ce este de făcut?

Drama Furiosului Nemulțumit este extrem de complexă. Este ca o jonglerie în care stau în echilibru toate elementele de care are nevoie în viață Furiosul Nemulțumit: furia, nemulțumirea și contextul în care victima sau salvatorul îi oferă energie vieții.

Fără tandemul furie-nemulțumire, nu găsește energie să își canalizeze viața și scopurie. Este drama unui perpetuum mobile din care de regulă corpul iese vlăguit și bolnav.

Vocea interioară care strigă ”tu ești de vină” mereu în mintea Furiosului Nemulțumit trebuie înlocuită cu ”eu mă bucur, accept, mă implic, reconstruiesc”.

Concluzie

După cum observați sunt infinite cauzele nemulțumirilor celor din jurul nostru. Înainte de a ne simți lezați sau a acționa cumva împotriva dorinței noastre doar pentru a mulțumi, este util să ne aducem aminte: cine sunt eu în povestea asta? Am scris în trecut un articol interesant despre măștile noastre. În acest articol vei găsi informații suplimentare, citește-l aici.

Este foarte important să știi cum să faci față nemulțumirilor celorlați fără a te cunoște foarte bine pe tine însuți ca să știi ce metodă este eficientă. Cu toții cădem zilnic în capcana celorlalți și tot zilnic ne putem în diferite situații pălăria de Salvator, Victimă sau Furios Nemulțumit. Atâta timp cât realizăm că nu suntem în rol de echilibru, putem face ceva. Omul este prin natura lui empatic și deschis dialogului. Curiozitatea trebuie să ne facă mult mai toleranți și să lăsăm mereu o ușă deschisă reconcilierii.

Viața este infinit mai ușoară atunci când respectăm regula ei simplă: să fim mereu în serviciul echilibrului, iubirii și progresului și nu cădem în capcana eternei nemulțumiri..nemulțumite.

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

eleven + 11 =