Povești vindecătoare

Omul este perfect echipat emoțional pentru o viață fericită, este perfect creat să fie sănătos și are toate atributele fizice și emoționale să trăiască o viață împlinitoare. Și totuși doar foarte puțini oameni sunt fericiți, sănătoși și mulțumiți.

De ce?

Decât să înșir acum chestiuni într-un limbaj psihologic care să explice în termeni prețioși cauzele, mai bine te invit în lumea minunată a poveștilor. Poveștile sunt adevărate medicamente pentru suflet, citite la vârstă adultă și înțelese, aduc la lumină înțelepciunea ancestrală a poporului român. Dacă vă aduceți aminte în toate poveștile clasice românești există un tipar: eroul sau eroina principală trebuie să treacă prin numeroase experiențe pentru a ajunge să …trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. 

Tiparul poveștilor românești sunt aproximativ aceleași: eroul sau eroina dorește să își mulțumească părinții, are dușmani direcți în persoana fraților sau al surorilor, de fiecare dată sunt ajutați de un personaj din lumea animală, există un …zmeu, probe de trecut, moarte din care învie prin magia iubirii și multe negocieri. Cumva ca și în viață.

Provocare!

Este duminică, zi liniștită și parcă special creată să te odihnească pentru săptămâna care vine. Așa că acum este momentul să îți scrii povestea care mereu și mereu se termină cu happy end.

În povești nu există părinți răi, există doar părinți care de teamă sau pentru că au de păstrat un secret, ocrotesc sau dimpotrivă, provoacă prea mult copilul.  Copilul la rândul lui este martorul mut care observă durerea sau tristețea părintelui și decide să se sacrifice el, similar cu viața reală a multora, nu?  În viața eroului de poveste apar dușmanii mereu. Fie ei ascunși sau direct pe față, crează diferite situații în care nedreptatea, umilința sau utilizarea forței brute sunt la ele acasă. Dar apar și ajutoarele. Nici cu ele nu este așa de ușor deoarece de multe ori apar sub forme mai puțin comerciale, să ne aducem aminte de mârțoaga lui Făt-Frumos sau toate cotoroanțele care mai apoi se transformă în fete frumoase.

Concluzii!

Dacă ți-au plăcut poveștile continuă provocarea. Observă te rog că ești eroul poveștii vieții tale. Că ai trecut prin mii de provocări, ai întâlnit și greul dar te-ai bucurat și de bine. Probabil ai observat că în fiecare familie este un secret bine păstrat care de regulă încurcă viețile tuturor, după cum te-ai confruntat cu piedici directe de la cei mai dragi. În povești eroii dorm și mănâncă bine. Asta trebuie să faci și tu să te bucuri de o sănătate de fier. După cum este util de urmat sfatul în ceea ce privește alegerea partenerului de viață. În povești eroii nu pleacă acasă cu Cosânzenele sau Feți -Frumoși decât după ce aceștia au trecut prin niște probe. Cine știe, poate așa eviți să te trezești cu Zmeul sau Cotoroanța în pat. Mie personal mi-a fost mereu simpatic Zmeul în povești. El este întruchiparea lui ”pumnul meu minte nu are”,  are mereu un cal tare (vezi mașinile ”tari” din trafic), o ține pe sărmana Cosânzeană un pic cu forța în castelul lui frumos, nu că ea nu s-ar complace, și pleacă mai mereu la vreo luptă și nu prea are timp. Timp în care vine….Făt-Frumos.

Despre Făt-Frumos numai de bine, Observăm că de regulă a fost lipsit de privilegii, luat de prostuț sau hiper protejat. Boem, alintat și neatent sau bolnav de ”mi se cuvine”, personajul ajunge să fie nevoit să se maturizeze. Atunci abia își descoperă adevăratul potențial și devine bun pentru aleasa inimii lui.

Cât despre Cosânzene, mai toate sunt frumoase de pică, curajoase, bune la suflet cu animalele, atente cu părinți, dibace cu Zmeii și răbdătoare cu Feți-Frumoși pe care îi trec prin toate probele pământului până să-i accepte.

În toate poveștile viața nu este grea ci este o înșiruire de etape și probe înainte de mult promisa fericire. Lucrurile nu sunt obținute cu ușurință și lipsite de reciprocitate. Greșelile sunt privite ca și probe din care eroii învață. Ajutorul primit nu este niciodată direct ci meritat sau observat acolo unde nu te aștepți. Eroii se maturizează, iartă, renasc, iubesc, prețuiesc viața.

Dacă ne-am privi viața ca pe o poveste? Dacă am lăsa în urmă puțin mentalitatea de victimă și am înțelege că fiecare problemă ne învață o cale de a fi mai buni? Dacă am alege prieteni, soți, soții după ce ar trece de acele probe pe care le considerăm necesare pentru noi? Dacă am învăța că orice în viață este un schimb și o reciprocitate?

Eu vă propun un prin pas. Fie ca săptămâna viitoare să vă fie ca o poveste în care să vă trăiți viața la potențial maxim.

Acestea fiind scrise, încălecai p-o şea şi v-o spusei d-voastră aşa.

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

1 × 1 =