Psihologia în afaceri

Există cel puțin două domenii în care nu ți se cere prea multă educație: aducerea pe lume a unui copil și zona de afaceri. Dacă despre importanța educației, vorbeam într-un articol precedent, Copil agresiv-Copil rău?, astăzi vorbim despre zonă de afaceri.

Când scriu acest articol am senzația că au trecut peste mine secole și mă simt exact ca una care s-a teleportat din trecut și spune într-una ”pe vremea mea era altfel”. Având deja peste 25 de ani maturi petrecuți activ în zona socială și de business observ cred eu obiectiv că este mai mult decât necesar să introducem psihologia în joc.

De ce psihologia?

Simplu! Pentru că este cea mai ușoară formă de a evita eșecul, supraîncărcarea, deziluzia, păcăleala, anxietatea, depresia și furia. Dacă ai măcar informații de bază despre cum ești tu alcătuit emoțional ca om, te ajută să realizezi ce poți și mai ales ce nu poți să faci în viață. Cunoștințele acestea minime îți oferă o perspectivă bună asupra modului în care gestionezi succesul sau eșecul, furia sau presiunea timpului, omul sau oamenii.

Mărturisesc că mă apucă compasiunea când aud vreo cunoștință de a mea care se aruncă în hățișul unei afaceri fără măcar să poată gestiona corect membri familiei. Acum ceva ani mă simțeam datoare să atenționez și am devenit amica aia ”negativistă” care prevedea dezastre și culmea nu se  înșela niciodată.

Trebuie să recunoaștem cu toții că în România merg afacerile corporațiilor, câteva afaceri românești și în rest mai toată lumea se chinuie. Stabilitatea economică din punctul meu de vedere nu este dată doar de legi ci de stabilitatea emoțională a fiecăruia care gestionează o afacere. Câți oameni nu au deschis afaceri, au angajat persoane ca mai apoi să le închidă,  deoarece nu le-au putut gestiona? Câți oameni au fost nevoiți să-și închidă afacerile pentru că furnizori sau clienți le-au făcut probleme? Câți oameni de afaceri români și-au asumat reponsabilitatea de a nu face rău altor oameni prin greșelile lor? Numai Dumnezeu știe câți angajați sau furnizori strâng din dinți și se tem că mâine nu am ce pune pe masă din pricina unuia care își conduce prost afacerea.

Omul de afaceri nu este, ci devine după ce a parcurs etape esențiale de dezvoltare personală și educație permanentă.  Este acea tipologie de om care este înzestrată cu viziune, curaj, curiozitate, echilibru și înțelepciune. El lucrează cu toate aceste abilități pe care le dezvoltă în oamenii aleși și mai apoi conduce afacerea către stabilitate, progres și abundență financiară. Omul de afaceri are o viziune complexă și abilitatea de a prevedea și acționa la timp. Este informat, performant și activ social. Înțelege că din binele lui crește binele celorlalți și așa se dezvoltă societatea. Omul de afaceri este obiectiv și realist. Știe că nu poate cere fără să ofere și are în vedere acest lucru. Omul de afaceri este respectat nu temut. Oamenii lui îl văd ca pe un mentor de la care au mereu ceva de învățat, un om corect, nu părtinitor, cel care știe să conducă dar să și glumească când este nevoie. Omul de afaceri este respectos. Nu epatează, nu disprețuiește, nu-i strivește pe cei slabi. El nu se simte puternic că are o mașină nouă sau un ceas scump, nu se uită de sus, nu cere mai mult decât i se cuvine. Ține minte numele angajaților și o respectă pe femeia de servici sau portar.

Înșirând doar câteva calități, realizez încă odată cât de importantă este psihologia în mediul de afaceri. Câte greșeli nu se fac tocmai pentru că oamenii care decid soarta altora nu și-au pus vreodată întrebări legate de ei însiși. Nu este suficient să vrei, mai trebuie să și poți. Sunt oameni care performează perfect în grupuri de persoane precum alții care sunt mai performanți singuri. Unii au curaj mai mult decât alții, viziune sau tenacitate. Sunt oameni care a au nevoie de parteneri de afaceri, alții care se simt constrânși de aceștia.

Că tot vorbim de afaceri, vorba lungă sărăcia omului. Propun să listez câteva întrebări pe care trebuie să le parcurgă omul care face afaceri în România:

  1. Ce tipar de personalitate ai?
  2. De ce ai ales să fi om de afaceri?
  3. Ce frici ai și cum le gestionezi?
  4. Care este cea mai mare calitatea a ta, constantă din copilărie până acum?
  5. Cum gestionezi eșecul? Dar banii, laudele?
  6. Cum stai cu recunoștința? Dar cu smerenia?
  7. Ce sistem relațional ai?
  8. Dacă ar fi să pierzi ceva important, ce anume ai fi dispus să pierzi?
  9. Care este suma de bani care te mulțumește?
  10. Care este ultima carte citită, ultimul curs urmat, ultimul sfat ascultat și ultimul eșec din care ai învățat ceva constructiv?

Ca și părere personală, mediul de afaceri românesc deși pare matur este încă la începuturile lui. Am trecut de la buticuri, import-export, cârciumi sau firme de apartament la next level. Vine o generație de tineri care a făcut cunoștință cu dezvoltarea personală, școli internaționale,  viziune și educație permanentă. Încet, încet,  încep să dispară dinozaurii care gestionau contracte pe sistem relațional și mediul de afaceri devine mai salubru. Încă mai sunt multe de rezolvat, asta o vedem zilnic deoarece impactul mediului de afaceri se regăsește în…. mediul social.

Nemții au un principiul bun, ai deschis o afacere, bravo ție. Ai dat-o de gard cu ea, nu-i nimic, cu un eșec este datoare toată lumea. Dar dacă vrei să faci iar afaceri, neamțul te trimite la școală. Și uite așa înveți tu, tot ce trebuie să știi să nu mai afa. Poate ar fi util și la noi. Prima greșeală se iartă, după, mergi la școală.

Voi ce părere aveți?

 

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

1 × one =