Binecuvântarea unui prieten

Se spune că rudele nu ți le alegi dar prietenii, da. În copilărie te străduiești să fii prieten cu părinții deși aproape nimănui nu-i reușește asta. Apropo, ați observat că fiind părinte îți este foarte dificil să definești ce este aia ”să fiu prieten cu copilul meu”? Și da, nu este ușor deloc pentru că de multe ori confuzezi copilul cu dublu standard.

Copilăria are sistemul ei de împrietenire. Regula este simplă: ne jucăm împreună, experimentăm primele ghidușii și nu ne mai simțim atât de neînțeleși ca la mama acasă. Adolescența vine cu misterul ei, cu primele suferințe sau înfrângeri, cu nevoia de a fi tratat ca un adult și acolo prietenia capătă un contur mai exclusivist. Suntem prieteni cu cei care au același of cu noi.

Maturitatea apare odată cu lipsa de timp, cu alergatul după ziua de mâine și cu …prieteniile de conjunctură. Nu sunt mulți oameni care păstrează prietenia cu cineva din școala generală, marea majoritate schimbă cercuri de prieteni în funcție de momentul vieții în care se află. Câte prietenii nu s-au răcit după ce interesele nu mai erau aceleași. Când unii intrau pe drumul familiei și ceilalți mai copilăreau un pic, când unii aveau la dispoziție un buget mai mare de distracții și alții mai multe cheltuieli.

O prietenie se măsoară în ani. Se spune că verifici asta după 7 ani, eu personal am avut surpriza să îmi dau seama că nici anii nu au dat garanția prieteniei. M-am întrebat ce ne-a unit în acești ani și mai ales cât de ușor ne-am putut debarasa de momentele frumoase. A rămas un gol care acum se umple doar din amintiri.

Am văzut prietenii tip tenis, în care fiecare arunca problema către celălalt. Tip inchiziție în care fiecare gest era aspru condamnat sau tip barcă, unde toată lumea vâslea în aceiași direcție.

Este greu să-i dai o definiție corectă a prietenie, mai degrabă se verifică cumva în parametri VAKOG ( ce vezi, ce auzi, ce simți, ce guști). Prietenia este mai degrabă o senzație, o certitudine, un prea plin care îți vine din suflet și îl primești tot acolo.

Prieten nu îți este acel om cu care te simți judecat, rușinat, obligat, limitat, dator sau epuizat.

Prieten îți este acela care doar privindu-te, parcă îți dă binecuvântarea să ai tot ce este mai bun pe lume.

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

five − 5 =