Sindromul ”Salvatorului”

Sunt mulți, trăiesc în jurul nostru și dacă suntem onești cu noi înșine, și noi am fost măcar odată în viață, salvatori. La prima vedere sunt cei mai drăguți oameni, săritori, buni, mereu aproape de tine, dar la o analiză mai atentă, nevoia lor de a te salva devine sufocantă.

Este atât de greșit să ne judecăm unii pe alții. Dacă o facem pornim de la premiza că suntem perfecți și ceilați sunt ”greșiți”, înseamnă că trăim într-o lume ideală doar cu Îngeri și Zâne și după cum am observat, viața îți oferă meniu complet și nimeni nu prea scapă de acest mare festin. Și tocmai de acea putem să mai alunecăm poate total neintenționat într-un rol care nu ne definește și nu ne este de folos. Spuneam într-un articol precedent că mintea umană tinde să înfrumusețeze lumea și de aceea ne sar în ochi toate lucrurile negative. Poate cine știe, Creatorul, ne-a pus acolo sub calota craniană un senzor de echilibru și frumos și după asta măsurăm în mod firesc viața.

Așa este și salvatorul. El suferă dacă cineva are o problemă în jurul lui, nu se poate ține departe de a oferi un sfat, un gest, o inițiativă. Are o grămadă de informații, știe despre orice și pe oricine.Este interesant de observat de cele mai multe ori, știe mai bine decât tine ce problemă ai și cum se poate rezolva asta. Este cel care într-o discuție benignă în care te plângi sare cu zeci de sfaturi și te sufocă cu dorința de a-ți rezolva problema așa cum consideră el fără a fi neapărat atent la ce vrei tu.

Salvatorul suferă dacă ajutorul îi este refuzat. Se simte ignorat, marginalizat, evitat. Dacă îl refuzi frecvent, devii dușmanul lui, o ia personal și de cele mai multe ori îți va răspunde cu ostilitate pentru că se simte rănit.

Cum spuneam, cu toții am fost salvatori într-o relație de prietenie sau dragoste. Ne-am străduit să canalizăm prietenul sau omul drag pe drumul nostru cel bun, am vrut să-i oferim ce credeam noi că ar fi potrivit. Probabil ați observat că de cele mai multe ori oamenii și-au văzut de treabă ba chiar mai mult, poate am rănit și relația.

Este destul de simplu de conștientizat când intrăm în zona de salvator. Ne surprindem că avem brusc o energie suplimentară de consumat și o dorință fantastică de a rezolva problema celuilalt. Vrem să o facem pentru că avem un sentiment puternic față de acel om, că avem nevoie să securizăm ceva în relație sau parteneriat sau pur și simplu că atunci când salvăm, ne simțim invincibili.

Ca să te verifici dacă nu joci rol principal de salvator întreabă-te:

  • mi s-a cerut sfatul sau am simțit o nevoie puternică să îl ofer de fiecare dată
  • m-ar deranja foarte dacă sfatul nu ar fi urmat
  • renunț eu la mine să fiu de folos altcuiva
  • simt că pot schimba lumea (când am scris rândul, mi-am dat seama că și eu cred asta)
  • dacă nu îmi sunt urmate sfaturile mă supăr
  • consider că oamenii care nu mi-au acceptat ajutorul au ceva cu mine

Și pentru că ne așteaptă o nouă săptămână, ce ar fi să încercăm să ne ajutăm mai mult pe noi înșine și să vedem ce iese.

 

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

6 + twelve =