Nu te duce la psiholog

Poate îți sună ciudat să citești asta pe pagina unui psiholog dar este adevărul.  Nu te duce la psiholog că este ceva la modă sau că ai văzut la colega ta schimbări senzaționale. Până acum 20 de ani știa o mână de oameni despre psihologie și hai să fim sinceri, am crescut și fără ea. Am crescut dar poate nu chiar bine, dar asta este altă poveste.

Mersul la psiholog se confundă ușor cu mersul la doctor. Te duci, te consultă, îți dă tratament mai vii o dată și aia este, ești vindecat. La psiholog nu este tocmai la fel. În primul rând trebuie să îți aloci timp și bani. Și ai să constați că poate nu le ai întotdeauna pe amândouă la dispoziție.

Marea majoritate a oamenilor ajung la psiholog când au o problemă. Și din punctul meu de vedere tocmai aici este problema. Dacă mă întrebați pe mine, la psiholog ar fi bine să mergi să eviți o problemă. De bună seamă cu toții devenim conștienți la un moment dat că sunt anumite aspecte ale vieții noastre care …scârțîie un pic. Dacă trec de la sine (deși nu se prea întâmplă) este bine, dar dacă se acutizează? Dacă o teama se transformă în atac de panică, o tristețe în depresie sau o dependență în adicție? Nu ar fi bine să le prindem din zbor și să ne asigurăm că ”nu le cresc aripi”?

Dar nu toată lumea trebuie să meargă la psiholog. Nu toată lumea este dispusă să aibă curaj să transforme eșecul în succes sau tristețea în bucurie. Nu toată lumea este dispusă să ierte sau să treacă peste. Nu toată lumea consideră că partea emoțională este una importantă sau că sănătatea merge mână în mână cu echilibrul emoțional.

La polul opus sunt cei care divinizează psihologul, nici asta nu este bine. Se duc și dacă li se rupe o unghie sau cineva s-a uitat urât la ei. Psihologul este pentru ei Dumnezeu! Tata și mama pe care nu au avut-o aproape în copilărie, prietena cea mai bună, oracolul din Delphi, persoana care are răspunsuri la orice și oricând. Să fim serioși, psihologul este un om care de preferință și-a ales meseria din vocație, își dă voie să recunoască că poate să nu știe chiar tot (și chiar nu știe), are curiozitate și consideră că formarea permanentă face parte firească din dezvoltarea sa profesională și are o conduită de viață frumoasă și sănătoasă pe o perioadă îndelungată de timp.

La psiholog nu trebuie să te simți judecat, nu trebuie să fii pedepsit sau obligat să faci lucruri. Dacă primele ședințe sunt de acomodare și este firesc să te simți puțin stingher, în următoarele este normal să te simți confortabil, relaxat și în siguranță.

La psiholog nu plătești ci faci o investiție. Beneficiul cel mai mare îl ai TU. Psihologul la rândul lui trebuie să aibă o viață decentă. Sunt sigură că dorești să lucrezi cu un om care are suficienți bani să își cumpere o haină sau mai mult, să își permită formări profesionale, certificări sau cărți de specialitate.

A merge la psiholog este similar cu a merge la dentist. Dacă începi ”o lucrare” o termini, dar nu toți oamenii sunt pregătiți să ducă la bun sfârșit ce au început. Uneori pentru că ceea ce descoperă este mult prea dureros, alte ori pentru că decizia de a schimba ceva în viața lor ar impacta mai mulți oameni și le este teamă să facă schimbarea.

Poate nimeni nu a spus-o mai bine decât Socrate: CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI!, și aș adăuga eu, printr-un ghid bun care îți este psiholog.

 

 

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

7 + eighteen =