Ce te faci dacă ai inteligență emoțională mică?

Dacă le spunem bunicilor despre inteligența emoțională probabil că ei se vor uita la noi lung și nu o să înțeleagă nimic din cuvintele astea…moderne. Nici părinți noștri nu sunt cei mai familiarizați cu asta, ei fiind generația ”copilul nu trebuie mângâiat că își ia nasul la purtare”. Despre generația noastră, noi, ăștia de am crescut jumate în comunism și restul în democrație, ce să mai zic. Am aflat și noi că pe lângă inteligență mai avem una, cică, emoțională și ea, împricinata EQ, că așa se numește pe americănește, folosește la ceva. Dar fie vorba între noi, pe când băteam noi mingea ne jucam cu păpușile sau schimbam oracole, emoția era considerată ca ceva rău. Doamne ferește să fii emotiv că dracu te lua și erai tratat că cel mai prost dintre proști și sensibil din clasă. Emoții nu prea vedeai nici la părinți, poate maxim niște certuri, alcool, violență care mai încolo ai aflat că sunt toxice și fac traume. Asta dacă te-a interesat să înțelegi de ce nici tu nu prea ești fericit.

Generația mai tânără a avut acces la informație, ea știe ce și cum cu EQ-ul ăsta. Mărturisesc că rar am văzut clienți mai speriați de vârsta mea la mine în cabinet când merg la un interviu și HR-ul (iată alt cuvânt nou) de cca. 28 de ani așa, pune întrebări indiscrete cu privire la ce simt ei. Dacă nu ați observat până acum, tinerii sunt mult mai relaxați cu emoțiile lor decât noi, cei de peste 40 de ani.

Și cum greu mai înțelegem că totul se învață, ne dă viața câte un șut să pricepem odată pentru totdeauna că lumea se schimbă și cu noi și fără.

Dar să revenim la EQ.

Ai 40 de ani, nu prea te-ai familiarizat cu dezvoltarea personală, încă mai consideri că a merge la psiholog este ceva doar pentru oamenii nebuni, ai un job plictisitor sau o afacere care se târâște, nu te interesează să citești, să te informezi și ai un EQ mai mic decât euglena verde? Am o veste prostă tare! Ori vei deveni șomer că vine un tânăr mai simpatic sau dacă ai o afacere, pregătește-te să o reduci până o închizi.

De ce? Simplu: pentru că totul în viață se învârte în jurul inteligenței emoționale. Și când spun totul, chiar totul. De la relația cu femeia care îți vinde pâine până la relația cu partenerul care știe din când în când să îți facă un compliment (da, tot de inteligență emoțională ține și asta, culmea).

Dar să facem puțină psihologie inversă. Dacă ești permanent nemulțumit, trântești, pufnești, dai răspunsuri acide, găsești mereu numai defecte oamenilor din jurul tău, îți este dificil să lauzi sau să încurajezi pe cineva, ești indiferent față de durerea sau nevoia cuiva, parcă – parcă înțelegi că îți lipsește ceva, nu? Dar înainte de a te bănui că ai zero inteligență emoțională, vezi dacă nu cumva ai avut în viața ta un eveniment care te-a traumatizat de ai ajuns așa, dar acesta este un alt subiect. Oricum dacă te regăsești mai sus, este timpul să iei măsuri. Acum!

Cum îți cultivi inteligența emoțională? Eu am un sfat practic care nu ține atât de psihologie cât de viața de zi cu zi: folosește regula bunului simț:

  1. Spune mulțumesc. Dacă ai observat foarte mulți oameni uită să mulțumească, tu nu uita. Chiar și doamna de la caserie care te întreabă uneori enervant ”punguță?” are nevoie de un mulțumesc.
  2. Zâmbește. Sigur ai observat cât de încruntați merg oamenii pe stradă. Este tare plăcut dacă vezi oameni zâmbind, deci fii unul dintr ei. Nu doare, nu strică.
  3. Ajută. Da, ajută. Ajută o batrână să coboare din autobuz, ajută un turist cu o informație, ajută când vezi că are cineva nevoie de ajutorul tău.Dacă am fi mai buni unii cu alți, am trăi mai bine unii cu alții.
  4. Încurajează. Dacă cineva îți greșește pentru prima dată nu-i pune o etichetă imediat. Oamenii nu sunt nici proști și nici răi. Explică cu răbdare unde a greșit și încurajează-l să facă mai bine data viitoare. Nici tu nu le-ai știut pe toate de la început.
  5. Oferă. Dacă îți place să primești, învață să și oferi. Este vorba până la urmă de reciprocitate.
  6. Fii atent. Mare lucru cu atenția asta. Dacă înveți să fii atent ai să observi că oameni ”vorbesc” și prin gesturi nu numai prin cuvinte. Și poate atent fiind poți preîntâmplina multe neplăceri ulterioare.
  7. Ascultă. Da, ascultă și ia seama că nu este chiar cel mai ușor lucru din lume. Ascultarea poate reintâmpina o ceartă și după părerea mea este cel mai ușor lucru de făcut. Să asculți ce are cineva de spus fără să întrerupi sau să găsești nod în papură.
  8. Observă. Dacă vei fi atent, vei observa că totul este într-o continuă schimbare, nimic nu rămâne pe loc. Observă întotdeauna întreg contextul unei probleme și nu te arunca repede să tragi concluzii. De regulă orice problemă pare altfel după câteva zile.
  9. Respectă.  Iată o regulă de aur. Respectă ca să fii respectat,  altfel degeaba te superi că te face unul sau altul prost, dacă tu nu ai avut o atitudine potrivită să nu intri în polemici. Ai observat desigur că există oameni cu care pur și simplu nu îți vine să te tragi de șireturi. Cum ar fi să devii și tu unul?

Se pot scrie multe despre inteligența emoțională. Acum depinde și cine citește 🙂

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

15 − seven =