Educație, te scot la tablă

Mi-am zâmbit în barbă când m-am regăsit în fața foi albe de hârtie. Ce vreau eu să scriu despre educație, cui mă adresez, de ce este important să abordez acest subiect acum, într-o perioadă când atâtea chestiuni sunt mai grave? Cine va citi articolul? Cine va schimba ceva?

Și oricât de redundant ar fi acum să abordez acest subiect, o fac dintr-o convingere: suntem, ne comportăm, acționăm și reacționăm în funcție de educația pe care o avem sau…nu.

Zilele trecute am auzit o poveste simpatică petrecută undeva în mediul rural, cu mulți, mulți ani în urmă: era în perioada războiului când era cumva obligatoriu să iei în ”gazdă” un ofițer german. Gospodarul din poveste l-a cazat într-o cameră, i-a arătat cișmeaua, în fundul curții, toaleta și șoșonii pe care să-i încalțe să se ferească de noroi. Germanul s-a uitat lung la aleea plină de noroi, a încălțaț șoșonii și și-a văzut de treabă. A doua zi însă, l-a rugat pe gospodar să-i dea voie să strângă lemnele din curte și a cerut un topor. Și-a suflecat mânecile, a tăiat lemnele și a construit o alee până la cișmea și toaletă. A pus șoșonii deoparte, a încălțat papucii de casă și s-a întreptat în treaba lui.

Nu am susținut niciodată că este neapărat motivant să ne comparăm cu alții dar măcar să ne propunem să ne educăm mereu, fără să ținem cont de vârstă, statut sau clasă socială, este.

Dacă familiile nu susțin educația copiilor lor, greul cade pe umerii dascălilor. Dar ce ne facem cu dascălii care la rândul lor râmân cumva în urma educație?

Un studiu efectuat în 2013(!) de către OECD (Orgaization for Economic Cooperation and Development) arata că 98% dintre profesorii români se considerau bine și foarte bine pregătiți la pedagogie, față de 62% din profesorii filandezi. Din nefericire, din 2013, mii de ore au fost alocate în jurnalele de știri, emisiuni TV cu subiecte care îngrozeau populația. Cazuri de abuz fizic, emoțional, agresiuni fizice, toate desfășurate în incinta școlilor de multe ori sub ochiul permisiv al dascălului mulțumit de pregătirea lui pedagogică.

Nu doresc să fiu greșit înțeleasă și evident nu generalizez, dar rezultatul studiului este cel puțin îngrijorător și rezultatele se văd în fiecare zi.

Un alt studiu, efectuat de data asta în 2015 scoate la iveală alt adevăr îngrijorător: performanțele tinerilor români la testele de matematică și științe PISA sunt printre cele mai slabe din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, inteligența cognitivă a copiilor care intră acum în sistemul de învățământ este mai mare decât a fost cea a părințiilor lor. Și este firesc să fie așa dacă luăm în calcul accesul la informație.

Sunt curioasă dacă vreodată cabinetul vreunui Ministru al Învățământului a luat în seamă studiul efectuat de profesorul Dragoș Iliescu și echipa sa de la Facultatea de Psihologie și Științele Educație de la Universitatea București, care a observat manifestarea ”efectului Flynn” la tineri, adică scoruri din ce în ce mai mari la testele de inteligență și inadaptarea sistemului de învățământ la aceste rezultate. Toate acestea având o consecință devastatoare pentru viitorul nostru ca națiune: deși la școală intră copii cu potențial cognitiv ridicat pe parcursul școlarizării crește procentajul de analfabetism funcțional, ajungând să avem cel mai mare scor din Europa!

Niciodată nu este prea târziu să începi să aplici pradoxul lui Socrate ”știu că nu știu nimic” și să pui mâna pe o carte, să mergi la un curs sau să începi să alegi oameni mai inteligenți decât tine. Mai ales dacă ești părinte sau dascăl, este imperios necesar să înțelegi că fiecare zi din viața ta trebuie să aducă calitate copilului, nu regres.

Putem să umplem piețe pline de oameni care #rezist dacă nu înțelegem odată pentru totdeaună că ieșirea din blocaj, mizerie și sărăcie, reprezintă educația.

Dacă ești părinte și în viața ta nu ai citit o carte de parenting, ai ratat până acum.

Dacă ești dascăl și te mulțumești doar să îți predai materia plictisit, ai ratat până acum.

Dacă ești un om de afaceri care nu a pus piciorul la nici un curs de antreprenoriat, ai ratat până acum.

Dacă ești cadru medical și nu ai făcut până acum legătura între corp și emoție, ai ratat până acum.

Dacă ești politician și nu ai în echipa de consiliere un psiholog, ai ratat până acum.

Dar cum viața este o curgere și nu o băltire, chiar nu este prea târziu să ne trezim odată!

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

8 − five =