Scrisoare în Rai

Una dintre cele mai dure traume pentru sufletul nostru este pierderea unei persoane dragi. Nimeni nu își poate alege momentul când pleacă dincolo și mai ales nimeni pe lumea asta nu este stăpânul vieții să poată decide în numele celor dragi.

Doare cumplit de tare când te desparți de cei cu care erai lipit sufletește. Plecarea lor lasă răni adânci care se vindecă greu, poate niciodată. Este cumplit de dificil să accepți moartea mai ales când nu ești pregătit să vină ca un musafir și să plece cu cineva drag alături. Ea, moartea, apare brusc sau poate sta o vreme printre noi. De multe ori m-am întrebat cum aș prefera să o privesc în ochi când șade alături de cineva drag? Aș prefera să vină brusc sau să îmi ofere încă un răgaz? Uite că este una dintre întrebările cu cel mai greu răspuns, nu-i așa?

Au trecut șase ani, Mami de când ai plecat. Moarte a stat o vreme cu noi atât cât să mai ofere timp să povestim despre viață. Îmi amintesc că tu zâmbeai de pe patul suferinței și cereai timp să mai poți face ultimele borcane cu gem de vișine. Știi mama, și acum mai am trei borcane din care vremelnic mâncăm eu cu tata. Primii doi ani au fost grei mami, mă duceam la telefon să te sun dar în Rai nu sunt telefoane. Voiam să îți povestesc prostii așa cum făceam altădată și să ascult sfaturile tale. Mai ții minte că te temeai pentru mine? Îți era teamă că nu îmi voi găsi fericirea, că nu voi putea iubi cu adevărat, te speriai de impetuozitatea mea de a încerca mereu și mereu alte drumuri. Îți era teama pentru tata, te temeai pentru noi toți, tu mama mea curajoasă care a plecat de mână cu moartea. Mama, sunt bine. Acești șase ani m-au maturizat și m-au făcut să înțeleg mai bine viața. Am învățat să iubesc și să mă las iubită. Am învățat să mă uit altfel la tata și să apreciez acele mici momente în care altădată aș fi zis că am tot timpul din lume. Am învățat să mă bucur și mai tare atunci când adun laolaltă oameni dragi și să îmi pese. Da, mami, să îmi pese de fiecare clipă, om sau zi din viața mea. Dacă ai putea să îmi spui ceva acum, știu că mi-ai spune că ești mândră de mine. Dar din Rai nu poți să îmi vorbești. O să ne întâlnim în vis cum facem adesea, eu am să îți fac o cafea și tu frumoasă și luminoasă ai să îmi zâmbești din nou.

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

5 × 5 =