Nu deranja!

Stai în banca ta, nu vorbi tare, nu te uita insistent, nu atrage atenția, nu supăra, nu te evidenția, nu comenta, nu critica….nu deranja!

Rămâi mediocru, banal, prost, limitat, manipulat.

Departe de mine de a susține teoria conspirației deși tot mai mult observ că ceva adevăr este în povestea asta, susțin cu argumente că omul își crează propria capcană. Dacă stăm să studiem puțin istoria vom observa că omul a supus omenirea la acte de cruzime inimaginabile, greu de explicat. Sau nu?

Știu că este infinit mai ușor să credem despre noi înșine că suntem minunați și deloc atinși de morbul răului, dar uite că cel puțin câteva experimente psihologice demonstrează clar că suntem exact pe dos. Două dintre ele mi s-au părut relevante și ele deși au fost demonstrate în condiții securizate după părerea mea principiul demonstrației se manifestă suficient de des în viața noastră curentă.

Experimentul Standford condus de psihologul Philip Zimbardo în 1971 a dorit să afle modul în care oamenii se conformează cu normele sociale. Experimentul își propunea să ilustreze viața în închisoare. Rezultatul? Psihologul a fost nevoit să oprească timpuriu experimentul deoarece rezultatele au scăpat de sub control. ”Deținuții” s-au transformat ori în gardieni sadici și dispuși la acte de cruzime ori în deținuți submisivi gata să suporte orice.

…sună cunoscut, nu?

Al doilea experiment psihologic cu rezultate tulburătoare s-a desfăsurat de data asta în 1932. S-a selectat un lot de 22 de copii care sufereau de bâlbâială, s-au separat în grupuri de câte 10. Primului grup i se aplica un tip de terapie pozitivă, fiind răsplătite toate progresele în exprimare, celuilalt grup i se aplicau pedepse, Rezultatul? Grupul celor zece care au fost pedepsiți în copilărie au suferit traume atât de grave încât nu și-au putut reveni toată viața la un echilibru emoțional.

…asta cum sună pentru părinții care își pedepsesc sistematic copii?

Dar revenind la povestea noastră, este infinit mai ușor să fii invizibil. Societatea asta vrea de la tine. Cine are nevoie de oameni care gândesc, sunt verticali, vor schimbare și progres? Societatea are nevoie de cei care se înregimentează cuminte și merg în linii precis trasate de alții (vezi experimentul Standord).

Cum s-ar mai face averi colosale peste noapte, cum ar mai trăi unii bine dacă noi ca popor ne-am trezi la realitate într-o bună dimineață și am spune: AJUNGE!

Din nefericire am o veste bună pentru cei care ne dresează în continuare: ați reușit. Strategia ”puțină pâine, puțin circ” funcționează perfect. Generația de pensionari o să stea în continuare la coadă să își plătească taxele primii,  oamenii vor continua să se ”informeze” de la televizor și din când în când vor mai ieși în stradă. Dar voi știți bine că nu este vorba decât despre o ventilare socială. La un anumit moment vor obosi, nu-i așa?! Și voi, dragi gardieni, o să vă vedeți liniștiți de treabă.

Cât despre apetența noastră de a fi ipocriți, aș putea scrie multe. Suntem niște pudibonzi într-o țară în care chiloțăreala este la cote magice. Ne rușinăm de ce este firesc și uman și înghițim tot ce se servește pe tavă sub formă de minciună, prostituție intelectuală sau vulgaritate. Ne folosim de mijloace meschine și încă ne bucurăm de răul altuia. Preferăm să facem rău pentru că este infinit mai ușor decât să facem bine.

Ne mai facem bine? Voi ce ziceți?

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

twelve + 9 =