Cu speranță înainte!

” Speranța moare ultima” o frază pe care cu toții am auzit-o mult prea des în 2017. Cum speranța este acel sentiment de încredere că ceva se va rezolva favorabil cumva de la sine, mai toți am utilizat-o ca pe o mantră, fără însă a sesiza că sentimentul, adică speranța, este cu totul ineficient în lipsa unei acțiuni concrete.

Ne-am plâns un an întreg că nimic nu funcționează bine, dar am stat pe margine degeaba. Am judecat mai abitir decât suporterii meciurilor de fotbal orice decizie, dar în final am acceptat-o cu dulcea toleranță mioritică. Ne-a fost frică să luăm decizii, mai bine am așteptat (cu speranța) că ceva, o minune să se intample de la sine. Așa a trecut 2017.

2018 a început sub aceleași auspicii de speranță: va fi mai bine. Rămâne de văzut dacă în lipsa acțiunii, anul acesta ar putea deveni ca potul mare de la loto. Soluții nu sunt prea multe. Si anul acesta a început cumva cu stângul și în lipsa unei mobilizări generale s-ar putea să șchiopateze până la sfărșitul lui. Incă mai așteptăm minuni sau acel providențial îndemn să facem ceva. In lipsa acestora trebuie să compensăm cu lunga lamentare care chiar și pe noi ne plictisește deja.

Clasa politică se pregătește de schimbări majore aparent. Faptic, aceiași oameni încearcă o nouă formulă de succes. Si ei tot plini de speranță cred că fără o reorganizare la nivel de mentalitate se pot întampla minuni. Prea sună a ” la vremuri noi, tot noi”. Asta în ceea ce privește opoziția, coaliția la putere se bazează (încă) pe sistemul bine pus la punct în anii aceștia.

In mediul economic, liniște, lumea spera să fie mai bine anul acesta. Se gândește de unde să taie în continuare și ce restructurari să mai facă. Soluții sunt puține fără o stabilitate politica și o coerență în decizii. Chiar și după acești 28 de ani de libertate, prea puțini afaceriști adevărați s-au născut. Prea puțini afaceriști au înțeles că afacerea se construiește în ani, creșțte fără a distruge neaparat pe alții și se sustine cu strategii adaptate la vremuri. Cumva perioada asta grea a demonstrat, dacă mai era nevoie, ce concepte greșite folosim și cum conjunctura și sistemul sunt aproape unicele pârghii pentru succes.

Dar suntem doar în prima săptămână de dupa lanțul de petreceri avem tot timpul să ne punem întrebări, să găsim soluții și mai ales să sperăm că măcar una dintre acțiunile întreprinse va avea succes.

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

20 − 12 =