Pentru că nimic nu pare ceea ce este: azi despre ADN-partea I

Cu toții dăm uneori astfel de sfaturi unui prieten, unei rude sau unui coleg care este bolnav, îngrijorat sau nu este în apele lui. Nu poate face rău, corect?

De fapt, dovezile științifice din ultima jumătate de secol arată în mod clar că sentimentele – atât cele bune, cât și cele rele – ne afectează în cele mai multiple moduri: sănătate, activități școlare, performanțele la muncă, relațiile sentimentale și multe altele. Fie că resimțim aceste sentimente în mod natural sau intenționat (astăzi voi avea numai gânduri bune) – sentimentele noastre sunt într-un fel ca în vechea expresie “ești ceea ce mănânci”.

În mare parte în decursul istoriei, evaluarea academic științifică a simțămintelor a fost domeniul majoritar al filozofilor. Consemnările istorice de la vechii chinezi, greci sau alte culturi abundă de discuții filozofice despre simțămintele umane (ce ciudat că acum mintea a luat locul inimii și cumva ne așteptăm să simțim corect, nu?).

Natura și însemnătatea sentimentelor era un lucru proeminent în mințile și scrierile printre alții, ale lui Confucius, Platon, Aristotel, Descartes, Sf. Toma din Aquino și celebrul Machiavelli.

După care s-a lăsat o mare pauză. De parcă inima sentimentelor a încetat să bată.

Abia din secolul 19 … au reînceput să apară substanțiale analize empirice scrise, atunci când personalități deosebite au avut abordări mai științifice. Și de acolo încet și-au intrat în firescul vieții.

După ce au început prin a fi domeniul filozofilor pentru mii de ani, sentimentele sunt acum observate cu atenție în laboratoarele secolului 21, unde savanții pot efectiv observa efectele lor asupra ADN-ului uman.

‘Intenția’ demonstrată a fi o forță puternică în schimbarea ADN-ului

Specialistul în biologie celulară Glen Rein și directorul de cercetări al IHM, Rollin McCraty, au condus la începutul anilor ’90 o serie de experimente  implicând ADN-ul și sentimentele generate intenționat. O decadă mai târziu, interesul stârnit de aceste experimente încă persistă. După numeroase cereri, McCraty a rezumat datele experimentelor și a publicat rezultatele cercetărilor în 2003 într-un scurt raport intitulat Modularea conformatiei ADN prin intentie concentrata asupra inimii.

“Rezultatele oferă dovezi experimentale pentru a sprijini ipoteza că aspecte ale moleculei de ADN pot fi alterate structural cu intenție”, au scris Rein și McCraty. “După cunoștințele noastre, acest studiu a fost primul care să coreleze modalități electrofiziologice specifice cu capacitatea de a cauza schimbări în ținta biologică (ADN) din afara corpului. Datele indică faptul că atunci când indivizii sunt într-o stare de iubire concentrată asupra inimii și într-un mod mai coerent de funcționare fiziologica, ei au o mai mare capacitate de a altera conformația (forma sau structura) ADN-ului.”

Participanții la experimente au inclus un grup test de indivizi antrenați și experimentați în tehnicile HeartMath de construire a coerenței și un grup de control care nu poseda astfel de abilități. Fiecare participant la grupurile testate a ținut în mână o mostră de ADN dintr-o eprubetă și a fost îndrumat să utilizeze trei metode diferite – câte una o dată în teste separate – pentru a face mostra să se curbeze sau să se indrepte. Fiecare participant al grupului de control s-a concentrat doar asupra dobândirii aceluiași rezultat folosind o singură metoda.

Coerența inimii și ADN-ul

Este important de notat că scopul antrenării participanților la grupul test în tehnicile HeartMath a fost de a le da putința să genereze stări de înaltă coerență, despre care cercetătorii credeau că ar fi cheia pentru a dovedi ipoteza lor: intenția concentrată asupra inimii poate schimba conformația unei mostre controlate de ADN dintr-o eprubeta. Coerența este o stare marcată de interacțiuni mai ordonate sau mai coerente între variatele sisteme ale corpului, inclusiv ritmuri mai ordonate ale inimii.

Metodele următoare au fost utilizate de fiecare grup pentru a încerca să afecteze mostrele de ADN:

  • Intenția de a face ADN-ul să se schimbe în timp ce era menținută o stare de concentrare asupra inimii, generând sentimente de iubire și apreciere.

  • Menținerea unei stări de concentrare asupra inimii, dar fără nici o intenție de a provoca vreo schimbare a ADN-ului.

  • Intenția de a provoca schimbări ADN-ului în timp ce se găseau într-o stare normală.

  • Menținerea unei stări de concentrare asupra inimii cu intenția de a cauza schimbări ADN-ului.

VA URMA

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

twenty − eleven =