Niciodată nu mi-au plăcut previziunile. Poate pentru că le-am asociat cu un fel de drob de sare a lui Creangă care îmi furau visele. Veștile proaste, sfaturile date de amatori, precauția prost aplicată și toate programele mentale vârâte subtil în mintea omului fac diferența între învingători și învinși. Nu este nici un secret că atitudinea face diferența. Că poți să te îndrepți de spate într-o bună zi și din cenușiul asfaltului la care priveai să observi poate pentru prima dată linia albastră a orizontului. Totul este schimbare, totul se mișcă, nimic nu stă pe loc. Poate de aceea cei fericiți știu să se bucure de fiecare zi ca fiind ultima.

Demult nu mai deschid televizorul decât pentru a mai vedea…a câta oară…cum veștile proaste ne inundă. Aștept parcă ziua în care cineva va spune clar că nu putem cere fără a da, că nu putem construi fără a distruge din temelii răul și că nu putem visa dacă nu avem curaj.

Cred în bine, cred cu toată ființa mea. Stiu că un singur om poate face uneori diferența dintre plus și minus. Si mai știu că noi toți, indiferent de vârstă, pregătire, culoare, orientare sau crez, avem nevoie de aceleași sentimente și stări să fim fericiți. Cu greu am acceptat în ani de zile că sunt oameni care refuză fericirea, că nu cred în ea sau se tem. Că stau captivi într-o lume urâtă, plină de griji și angoase din care nu vor să iasă. Pe unii am încercat să-i smulg de acolo. Le-am arătat orizonturi frumoase, stări de echilibru și un mâine plin de fericire. Unii au venit cu mine, alții însă au rămas acolo în gri-ul lor confortabil și cunoscut.

Oamenii se tem de schimbare și paradoxal de cele mai multe ori se tem de schimbarea în bine. Este atât de înrădăcinat răul, încât binele pare un vis de neatins. Poate ceea ce trebuie să înțelegem cu toții este ăa binele meu poate însemna binele tău și al altora. Aici se va face diferența dintre acea stare de liniște și haos.

Nu îmi plac previziunile, pentru că fură vise, dar uneori, rar, când citesc ceva rămân pe gânduri.
Citind previziunile făcute de unii și alții, mi-am adus aminte de bancul cu cel care mergea pe contrasens pe autostradă. Mi-aș dori să fim puternici, înțelepți și pozitivi să infirmăm chiar astrele. Dar, depinde de noi toți, nu-i așa?