Dăruiești sau desăvârsești? Asta este întrebarea-partea I

Parcursul firesc al unei cariere cred că ar trebui să fie așa: știi ce vrei, înveți, acumulezi, experimentezi, înveți din nou, ajustezi și, la final, când te simți desăvârșit, dăruiești. DĂRUIEȘTI!

Așa am simțit și eu după 20 de ani de carieră pe o piață în continuă mișcare, piață în care deși mulți avem pretenția că se întâmplă ceva coerent, previzibil și cumva controlabil, de fiecare dată am rămas uimiți și cu preșul tras de sub picioare. În toți anii aceștia m-am întrebat din când în când, unde sunt acele valori care ar trebui să lase o amprentă concretă pentru societate. Am întâlnit oameni fabuloși care se irosesc în continuare crezând că le este de ajuns doar universul științei și am întâlnit viețași, culmea, viețași fără nici o bază care nu numai că se descurcă, dar din când în când, ne decid viețile. M-am întrebat în fiecare zi de ce noi, cei care ne dorim progresul și știm acele valori universale, suntem atât de inofensivi atunci când vine vorba de viața noastră. Pentru că da, viața ți-o poți decide, dar calitatea ei mai depinde și de alții.

Într-o societate în care oamenii de afaceri trebuie să învețe codul bunelor maniere mai întâi, este greu să crezi că tu, cu setul tău de valori valabil în orice colț civilizat de lume, ai putea să ai succes. A defini succesul este aproape un concept filosofic, poate doar din faptul că el este particularizat pentru mai fiecare persoană în parte.

Pentru mine succesul înseamnă oameni fericiți. Înseamnă să pot trăi liniștită studiind și dând mai departe cunoștintele mele. Poate succesul îl pot defini ușor, într-o frază, dar despre insucces pot scrie pagini întregi. Îl întâlnim zilnic. Ne ferim de el, ne revolăm, încercam să-l stăpânim. Insuccesul este o vietate mereu flămândă după superficialitate, aroganță și indolență. Și trebuie să recunoaștem că insuccesul la noi în bătătură este o vietate obeză.

Poți să te numești om de succes dacă faci anticameră unui superior? Dacă trebuie să stai de vorbă cu un om nepregătit dar pus pe o funcție care cumva decide starea ta de bine profesională sau financiară? Dacă trebuie să suporți un șef sau client care nu dă doi bani pe munca ta, dar te tolerează conjunctural și tu te bălăcești cu success în ciorba compromisului?

Câți dintre noi, prestatorii de servicii, că vorbim de tot un fel de comunicare, training-uri, curățenie, zugrăvit, amenajat sau o mulțime de meserii în care oamenii fac ceva concret oamenilor, suntem mulțumiți că munca noastră este recunoscută ca valoare și utilitate? Poate părea o întrebare ciudată, dar vă rog să nu faceți confuzia între acceptare și valorizare. Este o enormă diferență. Un om care îți recunoște valoarea este un om care se comportă într-un anumit fel. Gândiți-vă la toate micile frecușuri dintre voi prestatori de servicii și clienți. Câte dintre ele încep cu ”am primit o ofertă mai bună” adică mai ieftină. De câte ori la această frază te simți umilit și te întrebi ce cumpără de fapt de la tine acel om.

VA URMA

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

two × 2 =