Continuă nebunia, o observi la fiecare pas. O citești la televizor, pe mediile online, o vezi în jurul tău Soluții sunt tare puȚine, în schimb sesisez o stare de falsă acalmie, ceea ce mă sperie.
Mă întreb ce mai trebuie să se mai întâmple pentru o schimbare radicală? Pentru că am impresia că le avem pe toate. Până unde trebuie să involueze ființa umană să realizeze că în timp ce face rău în jur, își face rău. Este atât de greu de conceput că în goana după fericire, călcând în picioare totul din jurul tău, la final nu poți fi câștigător?
Drama noastră a tuturor, începe din momentul în care speranța este ucisă. Fără un vis, nici Universul nu te ajută, citeam într-un mesaj motivațional. Visele însă, sunt primele ucise chiar din copilărie când ni se spune că nu există fericire, iubire și că a fi bogat înseamnă a fura sau păcăli pe alții. Ajungem mai apoi maturi, sterpi sufletește și morți vii, alimentând un organism cu mâncare. Intrăm fericiți în goana pentru supraviețuire și când ne dăm seama că miza a fost alta defapt, suntem prea bătrâni pentru un nou început.
Mă întreb câți morți vii am văzut în toată viața mea? Ar fi mult mai ușor să-i număr pe cei care încă trăiesc. Sunt foarte puțini și ceea ce-i recomandă a fi vii, culmea, nu sunt nici banii nici funcțiile.
Am întâlnit oameni frumoși, poate acesta este norocul meu, acum, când cotrobăiesc după un vis și nu îl mai găsesc niciunde. Văzându-i mi-am dat seama că nu este un mit iubirea, după cum pot există familii fericite, acele familii idilice cu copii bălai, soții cochete și bărbați cu adevărat bărbați.
Am văzut și oameni de afaceri. Nu erau milionarii de care citim sau cei care acum un an, doi, ne dădeau lecții de management și acum falimentează. De pildă, am întâlnit odată un pantofar, care cât timp am stat la el, în micuța prăvălie, cu doi ucenici culmea care voiau să lucreze, mi-a dat o lecție de management demnă de un absolvent de MBA. Îmi povestea cu mândrie despre profesia lui, se considera norocos că are pe cine învăța. Povestea că are o afacere de succes, ca în fiecare lună are mai mulți clienți, dar nu ridică nejustificat prețurile, îmi spunea că a înțeles că afacerea înseamnă a face ceva util pentru alții. Și ceea ce m-a uimit cu adevărat a fost atunci când îmi povestea cât de important este pentru el să comunice și să își instruiască ucenicii. L-am întrebat ce școala are și mi-a răspuns zâmbind că are școala bunului simț.