De-a echilibrul în toate

 

     Omenirea aleargă de colo-acolo. Am putea să o asemănăm cu un furnicar, dar pentru asta omenirea ar trebui să aibă ceva rigori, ierarhii și valori comune, dar nu prea are. Pare aproape ireal ca în aceleași timpuri în care visăm  la teleportare undeva pe glob, copiii să moară de sete și de foame. În timp ce unii evoluează, pe alții involuția îi ține pe loc, same old story de ceva mii de ani…

Ar trebui să existe un echilibru. Fie el și precar, dar echilibru să fie.

Și mă uit în jur: prietenii se strică, relații se rup, oameni dispar. Poate dacă ar fi existat un pic de echilibru, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat așa brutal și de cele mai multe ori dureros. Descopăr zilnic în puzzle-ul vieții că ne lipsește ceva, ceva ce ar trebui predat din generație în generație și dacă cumva nu există, acum ar trebui inventat. Echilibrul ar fi unul dintre ele. Acea măsură care stă perfect perpendiculară pe orice situație și face ca totului să i se confere o oarecare armonie.

De multe ori am avut impresia că iubirea ne lipsește, acea incredibilă capacitate de a simți cu toți porii și celulele. Mai apoi, timpul și înțelepciunea m-au dus cu gândul la echilibru. Da, echilibru ne lipsește în primul rând. Noi, oamenii, ori dăm prea mult ori nu dăm aproape nimic. Analizează și tu puțin viața ta, ia o situație concretă și vezi de ce lucrurile nu au mai mers, ai să observi că nu a existat echilibru. Ceva a fost prea mult sau prea puțin.

 

 

Analizam în cabinet o situație. Simplă, situație de viață cu o ea și un el și o problemă. De fapt totul se reducea la echilibru. Mi-a venit să râd pentru că pentru mine a fost ca o revelație de viață, pentru ei încă este o problemă. Și totul s-ar rezolva atât de ușor dacă ne-am răspunde zilnic la o singură întrebare: sunt în echilibru cu ce dau și cu ce primesc? Pentru că nu cred în dăruirea necondiționată, undeva, la celălalt capăt, va exista o așteptare sau mai rău, o nemulțumire. Și este firesc să fie așa. Dacă ne uităm în natură vedem această lege firească a echilibrului și de multe ori simțim pe propria pielea consecințele lipsei de cauzalitate.

Dar dacă un pom a înțeles asta, nouă oamenilor de ce ne ia atât de mult?!

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ten − 7 =