Omagiu vieții

Viața nu se numără în ani, ci conștientizând câți ani ești în viață. Din momentul nașterii noastre până ne luăm rămas bun de la existența terestră, aproape nimeni nu ne învață să trăim. Învățăm tot felul de lucruri inutile, învățăm mai mult să ne ferim de ea – viața, decât să o trăim în perfectă armonie.

De fapt nici nu prea credem în armonie. Când suntem mici intrăm în formarea părinților apoi a societății, mulți din noi lipsindu-ne de bucuria acelui echilibru care înseamnă a trăi, mai mult viețuim. Cumva credem pe dos: ni se pare mult mai firesc să avem o existență chinuită ori lipsită de bucurii, sănătate, iubire, confort, siguranță, decât să credem că avem dreptul la ea: la viață.

Și nici nu o prețuim cum se cuvine, ajungem să ne credem nemuritori și asta nu din ignoranță, ci din faptul că (poate) nimeni nu ne învață să ne prețuim fiecare respirație. De aceea, ca niște răsfățați ai sorții, un fel de fii risipitori, mergem prin ani de parcă am vizita o galaxie fără sfârșit.

Ne permitem poate în fiecare zi să dăm peste bot sănătății, să ne călcăm inima în picioare, să întoarcem spatele unor oameni cărora ar trebui să le cerem iertare. Trântim cu ușurință ușile vieții de parcă întotdeauna ele ne-ar aștepta deschise.

Și vine un moment în viața fiecărui om când se întâlnește cu ea, moartea. Ea vine ca o doamnă frumoasă cu o notă de plată la final, de distracție. Nota este mare și de cele mai multe ori rămânem datori cu o viață irosită.

Ce este omul dacă nu un cumul de sens care înseamnă viață? Ce este sensul? De cele mai multe ori constatăm absența lui. Prea puțin am învățat să punem sens acțiunilor noastre.  Un ceva pozitiv, ecologic pentru ceilalți, un beneficiu pentru omenire. Altfel nu aș vedea sensul atâtor gesturi care îngroașă ”nota de plată”.

Ce sens are să iei medicamente și să nu previi bolile?

Ce sens are să vrei să fii iertat dacă nu ierți?

Ce sens are să vrei să fugi de singurătate, intrând într-o relație în are te vei simți singur?

Ce sens are să nu ierți, având impresia că cel care are nevoie de iertarea ta va fi mereu acolo?

Ce sens are să vrei să fii iubit când tu nu te iubești pe tine?

Ce sens are să te înconjuri de putere când îți este frică că o pierzi?

Ce sens are să ai toți banii de pe lume când nu te vei recompensa nici măcar cu o zi de tihnă sufletească?

Ce sens are să pierzi timpul cu persoane care nu te apreciază când poți să faci pentru tine ceva apreciabil?

Ce sens are să te mulțumești doar că te-ai născut dacă nu vrei să pleci și mulțumit că nu ți-ai irosit viața?

Ce sens….?

Dedic acest articol unui om deosebit care m-a învățat că menirea mea nu este doar să împac omul cu lumea, dar că pot împăca și omul cu viața. Drum bun în Lumină, tu cel care a avut atât de mult curaj să pleci pentru a te întoarce când vei decide pentru o nouă viață. Îmi vor lipsi începuturile de săptămână când povesteam povești și vindecam suflete.

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

10 − seven =