De vorbă cu lumea

Astăzi la bancă în fața mea era un bărbat în puterea vârstei cu doi kinderi mici.
– Ce trec la ocupație?, întreabă casiera.
După un moment lung de tăcere, a urmat răspunsul:
– Șomer…
Moment în care nu am putut să nu observ limbajul corpului al celor implicați. Casiera a avut un ușor rictus ironic în colțul gurii, bărbatului i-au căzut pur și simplu umerii și colțurile gurii al luat-o în jos, copiii, unul s-a retras aproape imperceptibil de lângă tată și cel mai mic l-a mângâiat protector pe mână.
M-am trezit și eu vorbind:
– Lăsați, e doar o etapă din viață, dacă aveți încredere în ceea ce faceți cel mai bine, o să reușiți. Nu trebuie să vă identificați cu statul de șomer, dumneavoastră în primul rând sunteți om și oamenii au resurse inimaginabile.
– Și de unde să știu eu ce fac bine? Viața e grea domnișoară pentru unii….

Și da, viața este al naibii de grea pentru cei care habar nu au despre propria alcătuire, care în viața lor nu și-au pus întrebări, care nu au încercat să găsească răspunsuri, acei oameni care se tem de autocunoaștere ca de boală.
Dar ce vină au copiii, mă întreb…..

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

sixteen + sixteen =