Arta de a trăi

Pentru cei mai mulți dintre noi, dimineața începe o nouă zi. Ne trezim, alergăm către ceea ce ne oferă supraviețuirea și seara ne întoarcem pentru un moment de odihnă. Așa simplu să fie totuși?

Dar asta nu este arta de a trăi.
Momentul trezirii dimineața este momentul conștientizării conștiinței de sine. Poate pare banal, dar simplul fapt că ne putem ridica din pat fără nici un fel de durere și primul pas făcut este unul pe picioare sănătoase, nu este puțin lucru. Există milioane de oameni în această secundă în care citiți aceste rânduri, care zac imobilizați fără a avea puterea de a simți vreodată iarba sub tălpile lor. Ei deja realizează ce înseamnă un organism sănătos, noi, cei mulți care suntem așa, poate privim cu superficialitate acest mare dar.

Momentul trezirii dimineața este momentul venerării corpului care chiar și fără acordul nostru, funcționează perfect. Spun acord deoarece știm foarte bine cât de mult ne străduim uneori să-i decompensăm buna funcționare prin epuizare, lipsa de hrană corespunzătoare și toxine de tot felul.

Corpul nostru este un templu și ar trebui tratat ca atare. Într-un templu nu arunci gunoi, așa cum poate cu ușurință faci când la primele ore mintea ta este deja plină de gânduri negative, temeri și organismul de toxina țigării. De multe ori am observat că noi oamenii suntem mai dispuși să respectăm reguli stupide impuse de alții decât regula propriei sănătăți sau fericiri. Ciudat, nu?

Dimineața este esențială pentru bunul parcurs al întregii zile. A-ți observa ființa, a asculta inima care niciodată nu cere mai mult decât iubire și compasiune, este eșafodajul următoarelor ore pe care le petreci în primul rând cu tine însuți.

Am observat lucrând cu oamenii că acolo unde au existat conflicte, de fapt a existat un conflict cu sinele. O nemulțumire, o somatizare a oboselii, o neînțelegere a valorilor simple universale, o incapacitate de a trece peste supărări. Odată ele rezolvate, conflictele s-au evaporat pe rând. Pare prea simplu, nu-i așa?
Am observat pe propria piele ani de zile cât de important este ritualul simplu al vieții. Să îți iei repere simple, dar universal aplicabile în orice situație și să nu uiți să îți respecți acest minunat mecanism care se numește corp uman. Am realizat cât de important este paharul de apă băut dimineața și însoțit de un gând bun. Ce ușoară îmi pare orice problemă dacă las negativitatea și teama la o parte și acord importanță nu gândurilor de-a valma, ci vocii sufletului meu.

Mă uit zilnic la natură și mă întreb unde ne grăbim noi oamenii atât de tare? De ce nu observăm că însăși timpul este ciclic. Că totul se încadrează într-un frumos echilibru pe care noi, inconștienți îl stricăm.

Natura se pregătește să se odihnească. Pământul a rodit, acum intră în refacere. Asta este înțelepciunea naturii care an de an parcurge același ciclu de regenerare.
Dar noi?

Biciuim organismul, zguduim mintea și epuizăm inima de parcă am fi un perpetuum mobile. Dar nu suntem.
Ne-am îndepărtat de noi și poate vag mai resimțim ceea ce foarte științific am denumit drept astenii.

A reface un ciclu de viață sănătos înseamnă a conștientiza tot ceea ce te dezechilibrează acum. De la hrană la odihnă sau gânduri. Este ca și când îți dorești să fugi într-un maraton cu saci plini în spate. Poți să fugi, dar îți este infinit mai greu decât celui care fuge fără ei.

Se spune că nu există rețeta fericirii, eu nu cred asta. Mă uit la natură și învăț în fiecare zi de la ea să observ înțelepciunea ei de a face același lucruri de la existența ei pe pământ. Noi oamenii nu am putea la fel?
Pentru fiecare dintre noi bucuriile și împlinirile arată altfel, suntem în fond individualități, dar fericirea are același filon. Ce om își dorește boala? Sărăcia? Lipsa de afectivitate?

Și de aici începe totul.

Începe dimineața nu sărind din pat, stai un minut cu tine de vorbă. Ce îți dorești? Cum vrei să îți arate ziua? Ce te bucură? Ce vrei să dăruiești altora? Ce sentimente vrei să primești înapoi?
Curăță ”templul” cu apă și gânduri bune, energizează-l și dă-i o stare bună. Organismul tău este mai important decât orice, fără el, nimic nu este posibil. Nu uita asta.

Continuă ziua atent la ce oferi, nu la ce primești. Lumea rezonează. Este o naivitate să crezi că dacă oferi rău primești bine.

Ferește-te de minciună, mințind te minți, mințind te expui la minciună.
În tumultul treburilor care de cele mai multe ori vin în avalanșă, nu uita să te întrebi din când în când ”ești bine, suflete? tu, inimă, ai ceva de spus? organismul este protejat? hrănit, odihnit?”. Acele 10 minute de odihnă mentală fac de cele mai multe ori diferența de la surmenaj la eficiență.

Seara este a ta. A momentelor bune cu tine și cu cei dragi. Când simți ocrotirea celor pe care-i iubești și te iubesc, când vezi zâmbetul cald și simți sprijinul necondiționat.
Când oferi ceva din tine, fie că este atenție fie că este o mângâiere tandră. Seara este momentul bilanțului în care nu trebuie să te întrebi ce ai făcut pentru alții, ci ce ai făcut în primul rând pentru tine.

Și seara este momentul în care înainte să te culci, să simți mulțumire, liniște și capacitatea de a crea vise frumoase pe care să le găsești pe gene dimineața la trezire.

Viața nu este grea, grea o facem noi, viața nu este decât arta de a trăi.

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

18 + 2 =