Relații, revelații, realizări: despre Omul modern

Totul ține de relații. Desigur, acum mulți dintre Dumneavoastră au să zâmbească cinic sau trist și o să tindă să îmi de-a dreptate. Sau nu. Dar la rândul meu am să spun că nu de relațiile acelea vreau să vorbesc, cel puțin nu în prima parte a scurtului meu expozeu.

Am să arunc în eter întrebarea: Cum este relația ta cu tine?
Acel ,,tine“ intim, ascuns deseori ignorant, voce scăzută sau de cele mai multe ori redusă la lunga suferință a muțeniei. Tu, omule care de secole faci progrese mai mult materiale și te bucuri de ele ca un călău care își ucide ființa cu o spadă din aliaj ales și impecabil lustruită.

Tu, omule care contabilizezi faptele bune în sărbători și care arare ori îți reamintești ce înseamnă omenirea atunci când între tine și o unică bucată de pâine se mai află și alți semeni ai tăi. Omule, cât de străin ai devenit tu de ai uitat să te bucuri de minunata mașinărie care este corpul tău. Când te-ai umplut de gânduri rele sau triste de nu mai vezi normalitatea în normalitate? Când ai să îți dai seama Omule, că de tine depinde toată fericirea vieții tale și degeaba arunci vina în stânga și dreapta, ea se va întoarce întotdeauna către tine ca un boomerang fidel.

Pentru că Omule, tu ai primit la naștere un pământ minunat, viu ca tine, pământ din care tu te hrănești, dar pe care ai ajuns să nu dai doi bani. Tot așa, la naștere ai primit un corp funcțional pe care te străduiești să îl strici pe tot parcursul vieții tale. Imbucătură cu îmbucătură. Faci confuzie, Omule, între creier și inimă și iei decizii pripite confundând adesea funcțiile acestor două organe. Pentru că, Omule, creierul ar trebui să îndeplinească menirea inimii și nu inima să devină sclava creierului. Si momentele în care te scufunzi în nefericire, sunt tot produsul tău, Omule. Războaie, foamete, sclavie, minciună, intoleranță, violență, abuz, trădare, toate sunt zămisliri omenești pe care tu, tu simplu om, simplu număr pe un CNP ai putea să le pui punct chiar acum, chiar în momentul acestea.

Pentru atunci când te revolți și urli, Omule, răul îl faci și tu. Îl faci tacit, întorci capul când nu îți pasă, te temi atunci când ar trebui să te revolți, minți când adevărul ți-ar aduce izbăvirea și trădezi, Omule, trădezi de cele mai multe ori pentru acea bucata de pâine de care nici măcar nu ai nevoie. Îți plac lucrurile superficiale pentru că ele sunt cel mai ușor de obținut, dar te uiți cu jind la succesul celor care au trudit pentru visul lor. Te plângi într-una că nimic bun nu se întâmplă de parcă ai fi un spectator la scena vieții în care alții ar trebui să te amuze și te înveselească. Te bucuri să obții tot, dar nu dai nimic. Uită-te la pământul pe care l-ai subjugat fără gram de respect. L-ai umplut de plăgi adânci doar pentru un strop de glorie.

Omori ființe ca sport național, poluezi apa și lași în urmă mizerie, Omule. Si mizeria asta continuă să te definească în tot ce faci. Când vezi binele, nu îl mai recunoști și ai ajuns să crezi în rău mai mult decât în bine, dar aștepți minuni pe care ești dispus să le plătești cu aceiași trei galbeni. Vrei izbăvire, vrei fericire, vrei viață fără de moarte, vrei atât de multe și ești atât de puțin dispus să dai ceva în schimb. Omule, de tine depinde acel mâine luminos.

Si vrei relații, Omule. Doar că relația este ceva ce necesită răbdare. Si câtă răbdare mai ai tu, Omule, cu tine? Când prins de caruselul social, alergi de colo colo fără să mai știi care este scopul final. Te îmbeți cu iluzia că într-o zi va fi bine, uitând în schimb să trăiești. Iti dorești iubire, dar uiți în primul rând să te iubești pe tine, vrei afecțiune, dar dai cu piciorul într-un animal pe stradă, îți dorești atenție, dar ignori tot ce se află în jurul tău. Te înconjori de prieteni falși, lăutari de ocazie pentru iluzoriile tale succese, iubești repede și superficial și nu îți pasă. Nu îți pasă nici măcar de tine.

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

four × two =