Mici considerațiuni, despre una, alta…

Cum mai repede se schimbă moda decât problemele omenirii, nu poți să nu te întrebi, de ce mai toată lumea se scaldă într-o călâie fericire când ar putea să fie fericiți pe deplin?
Unii se bucură pentru bani, alții pentru case, o grămadă investesc în mașini, haine, bunuri. Oameni crescuți de societatea de consum.
Alții, mai puțini, încearcă să regăsească calea către liniște și pacea sufletească de cele mai multe ori după un grozav șut în fund. Așa suntem noi oamenii, învățăm doar din greșeli care ne ustură tare.
Ne uităm în stânga, ne uităm în dreapta și viața ne oferă „filme artistice” demne de Oscar. Dăm sfaturi, observăm, judecăm, tragem concluzii și …repetăm aceleași greșeli și noi.

Dacă ar fi să avem răbdarea și echidistanța necesară, am putea lesne observa cum mergem pe același pattern pe care au mers părinții sau bunicii noștri. Că prea rar reușim să ne desprindem de tot ce nu ne-a plăcut la ei.

Viața, după părerea mea, nu are multe necunoscute. Oamenii se nasc, se dezvoltă, unii mai bine, alții mai puțin, se îndrăgostesc, fac copii, se ceartă, râvnesc, se rănesc, se căsătoresc, divorțează, suferă, se bucură, se ceartă, uneori se ucid, plâng, se epuizează, creează, se echilibrează și cu siguranță, toți oamenii care se nasc, mor. De la cel mai bogat la ultimul sărac de pe pământ. Dacă privesc această înșiruire, poate am uitat câteva, dar cu siguranță nu multe, îmi dau seama că suntem cu toții la fel. Oriunde ai pune degetul pe hartă, există exact în momentul acesta, oameni care fac ceea ce facem și noi.

Și nu pot să nu mă întreb de ce există atât de puțin progres?
De ce este atât de greu de înțeles ca atunci când trădezi, te trădezi, când minți, te minți, când înșeli, te înșeli.

Toate aceste lucruri sunt atât de banale deja. Statistic nici un câștigător la lotto nu a fost fericit, dimpotrivă. Dar totuși, săptămânal, oamenii își cumpără bilete.
Cei care mint sunt mincinoși și tot statistic nimeni nu-i validează. Mă rog, nu pot să nu fiu cinică cu mine acum, și să mă întreb atunci cum este cu politica?
Cei care înșeală, sunt suflete torturate de angoasa aflării adevărului la un moment dat, și neliniștea perpetuă a căutării a ceea ce nu reușesc să găsească în sinele lor. Suflete torturate.

O lume întreagă a fugit după stabilitate și bani. Azi observăm că totul se spulberă. Că materialul în lipsa valorilor este doar un castel de cărți vulnerabil. Că ceva lipsește. Și culmea, acel ceva l-am auzit de la părinții noștri, ei de la bunici și uite așa, multe generații înapoi. În lipsa valorilor fundamentale este greu să clădești o omenire stabilă. Ne-am îndepărtat de natură, ne-am îndepărtat de noi, abia ce ne mai auzim ființa când are ceva imperativ să ne spună. Nu ne mai recunoaștem corpul și încercăm să investim în „dicționare” false care ne spun ce să mâncăm sau de câte ori.
Omul este un univers întreg, are toate mecanismele necesare pentru o viață minunată și totuși tot omul, este cel care are cea mai mare capacitate de autodistrugere.
Vă puteți imagina un elefant fumând și bând cola? Extenuându-se inutil doar pentru a dovedi altui elefant că este mai puternic sau deștept?
Se pare că animalele au multe să ne învețe, dacă am fi puțin atenți nu la vanitatea noastră de homo sapiens sapiens, ci la ele, animalele.

Probabil că nu voi fi eu cea care găsește secretul fericirii pentru toată omenirea, dar l-am găsit pentru mine. Și cum eu nu mă deosebesc cu nimic de ceilalți oameni de pe pământ, mă nasc și sigur voi muri, cred că totuși o rețetă există. Am să mă gândesc la ea.

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

three × 5 =