Scrisoarea Adrianei către fiul nenăscut Dimitri

Fiule,

Dacă am așternut aceste rânduri înseamnă că tu nu te vei naște niciodată. Probabil sufletul tău frumos a călătorit demult către o altă mamă care va fi foarte fericită să te țină în brațe. Ai ales-o pe ea pentru că tu ai fost înțelept și ai înțeles că este bine ca și copiii să aleagă părinții care să-i aștepte. Sunt ani de zile de când nu mi-am adus aminte de tine dar povestind de Micul Prinț într-o seara am simțit că ți-am rămas datoare să îți spun ceva.
Acum ne despărțim definitiv, îți dau drumul din gândurile mele dar nu înainte să îți spun câte ceva despre Femeie și Viață.

Dacă ne-am fi întâlnit ai fi fost crescut frumos și drept așa cum bărbații trebuie să fie învățați să fie. În copilărie te-aș fi lăsat să descoperi că focul inimii arde și înălțimea te poate ameți doar pentru ca mai târziu, în viața ta matură să te poți feri de tot ce te-ar fi abătut din drum.

Ți-aș fi dăruit iubirea pentru citit ca să poți călători nestingherit prin universuri și istorii în care să te întâlnești cu personaje care mai târziu să îți poarte pașii către inima ta. Ai fi descoperit binele și răul prin ochii de copii și astfel teama nu ar fi fost decât un companion vremelnic  și de ocazie pentru tine. Te-ai fi împrietenit cu teama așa cum poți să fi prieten cu sălbăticia: respectând-o și privind atent către ea.

Prin mine ai fi descoperit pentru prima oară femeia. Complexă și uneori ciudată ca un tot neînțeles, aș fi fost o serie de coduri lungi de stări și manifestări pe care tu, băiat mic ai fi început să le observi ca pe un carusel care are o oarecare repetitivitate.
Ai fi înțeles devreme ce vrem noi toate femeile. Ai fi văzut cum un zâmbet de recunoștiință și un moment de atentie mi-ar fi readus zâmbetul pe buze și ai fi învățat să fă atent la ochii mei. Ochii unei femei nu mint niciodată.

Te-aș fi învățat că femeia este tot atât de sensibilă cum este o floare plăpândă. Ca o poți răni ușor și că rănile nu trec repede oricât ai încerca tu cu orgoliul tău de mic bărbat să le ignore. Că nu este rușinos să îți ceri scuze dar este de neiertat să nu o faci niciodată.

Ai fi învățat să apreciezi altfel timpul. Ai fi observat că ziua unei femei este compusă dintr-un infinit de lung proces aproape managerial de gestionare a timpului, a comunicări și a acțiunilor concrete.Te-aș fi învățat fiule sa observi. Să observi fiecare moment în care m-aș fi oprit puțin din viața mea oferindu-ți ție toată atenția mea. Ți-as fi spus că mângâierile și dragostea sunt necondiționate  doar din inima mea de mamă. Și că multe femei pe care le vei întâlni,  deși iubesc, iubesc sec ca o piatră, pentru că nu au existat ploi de emoții bărbătești care să le ude.

Te-aș mai fi învățat să îți iubești țara. Am fi trecut împreună prin istoria țării noastre atât de frumoase dar asemeni unei fete proaste, să înțelegi că de noi toți depinde acel mâine mai bun. Și tu ai fi înțeles fiule. Ai fi înțeles pentru că trăind cu mine ai fi văzut ce înseamnă să crezi până la capăt în bine și să nu pleci de pe drumul tău indiferent cât de greu este el la un moment dat.

Ai fi învățat ce înseamnă adevărul și probabil că de el te-ai fi îndrăgostit pentru prima dată. Știu că nu ai fi mințit, știu asta pentru că ai fi înțeles din fragedă pruncie cât de vremelnică este minciuna și cum ea defapt ea nu face atâta rău altora cât ți-ar face ție. În jurul tău ar fi fost oameni care te-ar fi mințit dar ai fi învățat să-i ierți învățându-i calea adevărului. Pe mulți i-ai fi evitat însă, ai fi învățat bine lecția că pentru ca un om să se schimbe, acesta trebuie să vrea și că orice efort indiferent cât de mare din partea celor din jur nu valorează nimic dacă nu exista voință proprie. Ți-ai fi dat seama repede ca oamenii nu sunt la fel decât undeva în adâncul sufletelor. Că nu exista om pe lumea asta care să nu vrea sa fie iubit și nu își dorește fericirea dar cum nu toți sunt, la fel, nu toți ajung să o cunoască pe aceeași cale. Unora le ia vieți la rândul, altora le ajunge o zi.

Te-aș fi învățat fiule să iubești. Aș fi sădit sâmburele iubirii de când ai fi mers de-a bușilea și ai fi tras pisicile de coadă. Ne-am fi amuzat de primele sentimente contradictorii pe care le-ai fi avut în adolescență și ți-aș fi observat probabil și prima lacrimă de suferință din iubire. Am fi stat serile de vorbă despre diferențele dintre femeie și cele care le poarta doar genul feminin. Te-aș fi învățat că puterea unei femei nu vine din a concura bărbatul ci a avea capacitatea de a-i fi compatibilă. Că iubirea are multe fețe dar doar câteva le vei simți în inimă și îți vor marca viața.

Ți-aș fi povestit despre trădare fiule, ți-aș fi povestit mult despre ea ca tu, fiul meu să nu cazi în capcana de a crede că o femeie nu vede sau nu simte. Ea, femeia, este un arc întins care vibrează. Simte energia celeilalte și simte gustul minciunii. Toate femeile fac asta și tu ai fi știut fiule că odată aleasă, Ea ar fi fost giuvaierul tău. Că alte sclipiri poate ți-ar mai fi atras atenția dar ai fi știut că odată găsit ‘‘diamantul” el strălucește doar în soare și soarele înseamnă iubire și adevăr.

Nu ai fi rănit femeile niciodată. Ai fi știut jocul politeței pentru că în copilărie una dintre poveștile pe care le urmăreai amuzat ar fi fost ”Codul bunelor maniere”. Nu ți s-ar fi părut banal să tragi scaunul la masă, să intri primul în restaurant sau să cumperi flori pur și simplu pentru a saluta o zi însorită sau a aduce zâmbetul pe chipul ei. Te-aș fi învățat fiule să gătești și să cânți la pian. Tu fiind mic nu ai fi înțeles de ce era important să te împiedici de șortul meu sau să îl asculți pe bătrânul profesor de pian. Dar ai fi înțeles pe deplin prima dată când gătind pentru Ea cina, ai fi pus paharul de vin roșu pe pian și i-ai fi cântat o sonată. Atunci ai fi înțeles cât de important este un gest, poate chiar mai simplu, făcut din inima atunci când simți.

Te-aș fi învățat să nu te mulțumești că te descurci, ci să faci o meserie din pasiune și cu drag în fiecare zi. Probabil că te-aș fi lăsat să îți alegi meseria dar cum mă știu bine, te-aș fi influențat ușor către medicină. Te-aș fi văzut un medic bun, salvând vieți și fiind mereu în mijlocul oamenilor și de folos lor. Aș fi fost tare mândră de tine știind că mulți îți datorează viața și te-aș fi admirat văzând că ți-ai dezvoltat dragostea de a învăța și pe alții. Probabil că m-aș fi mândrit că asta de la mine ai moștenit-o.

Ai fi învățat de la mine să respecți banii. Să știi că ei sunt energie simplă care poate fi în slujba binelui sau a răului. Nu te-aș fi învățat modest, ai fi avut lucruri de calitate pe care ai fi învățat să le apreciezi tocmai pentru că ai fi înțeles că pentru calitate trebuie timp și resurse. Te-aș fi alintat probabil și te-aș fi lăsat să faci și mici excese, dar aș fi știut că ele sunt pe deplin compensate de echilibrul pe care tu ți l-ai asumat demult.

Ți-aș fi povestit despre bine și nu despre religii. Te-aș fi lăsat să alegi tu după ce ai fi parcurs poveștile tuturor. Ai fi înțeles că exista un singur Dumnezeu indiferent cum vrem să-l numim și o singura manifestare: cea de iubire. Ți s-ar fi părut crude războaiele duse în numele binelui și ai fi învățat că pentru a face bine nu trebuie să faci rău niciodată. Ca oameni trebuie lăsați să aleagă și calea pe care merg fericiți nu este niciodată o cale impusă.

Ai fi învățat să iubești bătrânii și să înveți de la ei. Ai fi căutat mereu câte un mentor care să îți confirme și reconfirme valorile pentru adevăr, bine și iubire. Ai fi fost iertător cu bătrânii răi, înțelegând că au trăit degeaba și marea parte a vieții lor a fost o lungă suferință.

Ai fi fost un tată perfect. Ți-ai fi adunat familia la cină și i-ai fi învățat acum tu la rândul tău, să mulțumească pentru fiecare clipă de liniște, sănătate și fericire. I-ai fi învățat că puterea vine din cuvântul ”noi” și seva ei se trage din momentele în care simți familia un singur corp comun. Te-ai fi amuzat cu sora ta povestind nesfârșitele pozne ale copilăriei și mai ales reacțiile mele. Ai fi cuprins masa de Crăciun cu ochii și tot sufletul ți-ar fi fost inundat de bucurie văzând toate persoanele importante și dragi în jurul tău. Și te-ai fi bucurat mai ales că ai fi știut ce înseamnă fericirea necondiționată și ce minuni poate ea să facă.

Ne-am fi luat rămas bun într-o seară plină de iubire și recunoștință, tu știind că eu urmează să plec în lunga mea călătorie. Mi-ai fi zâmbit cu iubire aranjându-mi șalul și mi-ai fi spus ”Să mă păzești din Ceruri, mamă”. Ne-am fi strâns în brațe și aș fi plecat mulțumită că am construit un om frumos.

Așa aș fi făcut, fiule, dacă ne-am fi întâlnit în viața asta.

 

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

7 + fifteen =