Pisi la munte

Îmi place neprevăzutul, așa simt că trăiesc. Rutina, planurile pe termen lung nu m-au atras niciodată. Știu că orice se poate schimbă de pe o zi pe alta. Poate de aceea sunt fericită, savurez fiecare zi ca un copil care deschide cutii cu cadouri.

Mi s-a părut amuzant să analizez 24 de ore din viața mea.

Să începem 🙂

Ora 21: În noaptea precedentă la București au fost 26 de grade noaptea, la Bușteni 18. M-am acoperit zdravăn. Oare ce a fost în capul meu de mi-am luat pijama de…mătase. În afară de asta, în cabană se aude fiecare sforăit. Eu sunt pasăre de noapte, ce o să fac eu până adorm?

Ora 05:  Dimineață, plină de energie și o ceașcă de cafea. Doamne, de ce se trezesc oamenii munților așa repede?

Micul dejun pentru campioni

Vin întăriri, se alătură grupului alți oameni

Și uite așa, cu rucsacele în spinare, cu chef de drum, am pornit. Avertizarea băieților din grup pentru noi care păream că o să rămânem fără aer de atâta vorbit ” mergeți în liniște să vă prezervați energia”. Hmmm, în liniște ziceți?

Ora 07: Și am pornit la drum… povestind, desigur

Și acum încotro? Dar pentru că mai avem multe de vorbit, alegem drumul cel mai lung. Oricum, noi fetele vorbim mult.

Ei bine de aici începe povestea drumului de 10 ore 🙂

Frumusețile naturii, drumul prin pădure încă nu prefigura distanța.

 În sfârșit apă rece! Dar nu știam că îmi spăl protecția de soare și…voi să nu faceți așa.

Mai o poveste, mai o glumă și … am dat de zăpadă.

Hmmm, zăpadă sa fie? Bineînțeles că am pus limba pe ea. Da, este zăpadă.

Natura ne-a surprins cu frumusețea ei..și noi ne-am fi tot dus înainte dacă nu ne întâlneam cu un alpinist absolut siderat de drumeția noastră. Se uita omul la noi mai amuzat, mai serios cum niște fete, vesele și gălăgioase tocmai se apucau să urce pe un traseu periculos de parcă mergeau prin Centrul Vechi al Bucureștiului cu tocuri de 11 cm. După un schimb înțelept de replici, am hotărât că nu este momentul să dormim nici în fața Babelor și nici să înnoptăm în pădure așa că….. înapoi cu noi. Oricum, nu te pune cu femeile relaxate care pleacă la plimbare, pot ajunge la capătul lumii fără să observe 🙂

Ceea ce uitasem era genunchiul problematic. Un sfat nu de la o alpinistă, înainte de a merge pe munte, vezi și tu dacă te țin picioarele. Că nu este ca mersul pe tocuri.

După 10 ore de frumos, natură, echilibru, bucuria reîntâlnirii și poveștile de ”alpiniste”, atât că noi aveam rimelul intact, gloss hidratant pe buze și parcă și părul arăta bine în capul nostru.

Ora 22:30: Pentru că ziua trebuie să se termine cum a început, o delicioasă ciorbă. Pentru că merit! Și pentru că după atâta efort corpul dorește ceva cald și consistent.

Concluzia: După atâta munte mă gândesc serios la o scuba!

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

16 + two =