Povești pentru adulți

Cel mai relaxant lucru pe care îl poți face când ai avut o zi în care toată lumea s-a luat prea în serios este să asculți povești. Da, povești. Sau dacă ai talent să le scrii. Ai să observi cum buna dispoziție revine și vei intra din nou în lumea fantastică a copilăriei.

Vrei să îți spun o poveste? Ție sau poate o citești copilului tău înainte de culcare.

”Vine Toto într-o zi acasă amărât. Toto, este un motan tărcat, crescut într-o casă plină de frumos, între aburi de parfum și chicoteli vesele de fete.
– Nu înțeleg lumea asta, zice Toto, într-o pisicească pe care numai eu știu să o traduc. Nu înțeleg pisicile, nebunia câinilor care ne latră și nu te înțeleg nici pe tine. Îmi aduci aminte vag de burtica pufoasă a mamei și de frățiorii mei când ne făceam loc la cină. Țin minte că era cald acolo și doar când pleca mama era frig și ne adunam ghemuiți și speriați. Lumea o vedeam prin ceață și din când în când simțeam pe blana mamei un miros urât de murdar. Într-o zi mama nu a mai venit. După zile întregi în care nu am avut curaj să ieșim, am pornit eu primul, îmi era tare foame. Afară era frig și foarte umed. Totul părea gigantic și mirosurile se amestecau făcând mustățile mele să freamăte. Am făcut primul pas și era să mor de frică când a trecut pe lângă mine un șobolan mare și gras. Oare cum și-a imaginat mama ca aș putea vâna așa ceva? M-ar fi înghițit dintr-o bucată, cred.

Deodată am simțit miros dulce de lapte și o ușă s-a deschis. Îmi era atât de frică dar și foame, încât am rămas paralizat acolo, în mijlocul curții. O umbră mare se îndrepta către mine și aș fi vrut să fug dar pe jos era ud și murdar și oricum nu știam pe unde aș fi putut să mă ascund. Am închis ochii, m-am ghemuit și am așteptat îngrozit să se întâmple ceva. Îmi simțeam inima bătând atât de tare încât doar ea m-ar fi dat de gol în cazul în care umbra nu m-ar fi văzut.

Am simțit două mâini calde cu miros dulce care mă iau de pe jos și următorul lucru pe care mi-l amintesc după ce mi-am revenit din frică, sunt ochii tăi frumoși verzi care îmi aduceau aminte de mama.
M-am uitat în jur și toate păreau atât de mari și periculoase. M-ai pus pe o pernă caldă și m-ai acoperit cu ceva pufos. Oare o să vină și mama?
Un sunet ciudat a ieșit din inima mea, și am auzit o voce caldă și veselă:
– Uite, toarce.

Farfuria de lapte cald, senzația de liniște și dorul dupa mama, așa am adormit în prima seară.
Era cald și mirosea frumos, îmi adunasem curaj și m-am cuibărit lângă chestia aia mare și caldă. M-am întrebat ce fel de animal o fi, vorbind o limbă așa ciudată și fiind fără păr. Am scos gheruțele și am început să torc încercând să mă obișnuiesc cu pielea fără păr. Am auzit un râs, și o voce care mai târziu am înțeles că spunea că sunt drăgălaș și că mă iubește.

M-am trezit cu o senzație groaznică de foame și știam că ar trebui să vânez ceva, dar ce? În jurul meu nici măcar o muscă.. De șoareci nici vorbă și locul de unde mirosea a ceva bun era acoperit cu un capac. Aș putea să încerc să mușc din animalul fără păr, dar este mare și simt ceva minunat în inimă când se uită la mine. Oricum, cred că nu este bun de mâncat. Până am stat eu pe gânduri și m-am învârtit după coadă, dintr-un loc îndepărtat venea spre mustățile mele un miros îmbietor de mâncare.

Am sărit curajos în gol de pe pernă și am plecat hipnotizat spre locul de unde mirosea așa frumos. Odată ajuns acolo, am fost convins că am ajuns în paradisul pisicilor. Patru castronele pline de bunătăți pisicești mă așteptau numai pe mine. Laptele era călduț și ușor dulce, bucățele de  carne pline de sos și alt castron cu figurine simpatice cu gust de pește. Apa era proaspătă și pentru prima oară am înțeles poveștile mamei care spunea că în paradisul pisicilor și apa are alt gust. Am mâncat atât de mult încât aproape am adormit cu capul în castron dacă nu aș fi fost trezit de râsul chestiei mari care mă întreba dacă nu vreau să fie mama mea.

Mama nu se mai întoarce, am mieunat eu trist. Și nici pe frațtii mei nu o să-i mai văd?
Am adormit însă cu senzația de bine, aveam burtica plină nu înțelegeam de ce mă simt în siguranță și am hotărât să nu mai gândesc așa mult pentru un pisic așa de mic.
Astea sunt primele mele amintiri și zău dacă înțeleg acum, cu mintea mea de motan matur și în toată firea, cum s-a ajuns aici să te iubesc atât de mult”

Și am încălecat pe o șa și ți-am spus o poveste despre adaptare. Ai adormit?

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

16 + three =