Boala secolului: frica

Sunt atentă la oameni și te invit și pe tine să faci la fel. Este un fel de hobby de care am grijă să mă țin fiecare zi, îl alimentez cu povești, priviri, roluri și senzații. Omul este o creație perfectă și poate unica creație care reușește să coboare acest standard până la nimicire. Un fel de agonie și extaz. Ești de acord cu mine?
Putem fi doar fericiți? Pare fraza asta lipsită de sens într-o lume plină de nebunie? În 24 de ore cât avem la dispoziție în fiecare zi, trecem prin mii de stări, unele conștientizate, altele pur și simplu impulsuri de moment. Dar toate se reduc până la urmă la două faze, asta este părerea mea: iubire și frică.
Când spun iubire nu mă refer la acea stare în care simți toată chimia interioară clocotind ci de minunata liniște și toleranță față de tot ce este viu pe acest pământ. Iubirea față de tot ce este viu, se vede sau nu cu ochiul liber și în raza vizuală. Dar nu despre asta vroiam să povestesc cu tine.

Vreau să vorbim despre frică

Frica, aceea stare impură care te ține captiv în propriile gânduri. Acea gheară în stomac pe care o simți adânc în viscerele tale când vrei să schimbi macazul. Acel zid pe care îl ridici în jurul tău, zid gri și greu, plin de angoase. Frica este un sentiment normal doar în situații limită, este justificat să îți fie frică de război, de o durere, de o calamitate. Frica este o emoție umană menită să îți salveze viața. Acum realizezi și tu că șeful nu are cum să te omoare, zic.
Admirăm oamenii minunați care prin munca lor fac un  progres pentru umanitate. Ne întrebăm ce au ei atât de deosebit, dar ne scapă cumva esența lor: sunt oameni care au învins frica. Au conștientizat că în primul rând trebuie să încerci, o dată, de mii de ori până la capitulare. Și nici atunci să nu renunți. Ei au conștientizat că puterea stă în mâinile lor și aproape sunt convinsă că în fiecare dimineața se trezesc cu o mare determinare de a face ceva util pentru ei și pentru cei din jur. Așa cum sunt convinsă că ei iubesc viața, în toată complexitatea ei, cu binele cu râul uneori atât de necesar să te învețe să ieși din zona de confort.

  În jurul meu  întâlnesc multă frică. Frica de oameni, de tot ce reprezintă el. Frica de moarte, de singurătate, de schimbare. De aici începe tot răul. Aici moare speranța.
Trăim într-o lume alimentată de frici și culmea le și alimentăm constant. Prin sșiri, prin povești triste, prin fapte, prin gesturile pe care le facem unii, altora.
Prea mulți oameni au uitat să se uite la soare și să pătrundă esența vieții: că nimic nu este întâmplator.

Ce ar fi dacă ți-ai imagina că închizi frica pentru o zi? Pune-o deoparte, azi nu este cu tine. Fără ea te simți mai ușor, nu?
Simți o ușoară bucurie, un fel de glas interior care spune: TU poți! Ascultă-l. Este glasul tău pe care nu l-ai mai auzit demult. Uita-te la natura, ei nu-i este frică. Privește un cățel, o pisică. Privește un copil în parc.
Privește-te pe tine. Nu-i așa că te simți bine? Lasă grijile toate acolo unde ai lăsat frica. Fără ele ai la ce să te gândești?
Conștientizează această stare de libertate și acela ești TU. Liber pentru măcar un minut, o oră, o zi.
Simți că ești puternic? Că ai putere să acționezi și să o iei de la început? Așa ești tu, doar că ai uitat.

Acum gândește-te o clipă. Vrei neaparat să porți povara grea a fricii?

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

13 − three =