3, 2, 1 vremurile se schimbă

Îmi place să scriu. Mi se face dor să aștern gânduri și trăiri. Sunt atentă la cuvinte și la stările oamenilor pe care-i întâlnesc, poate de asta vreau să le împărtășesc și altora. Poate ajută.

Observ la început de decembrie că scade elanul oamenilor și încep să aibă o serie de griji. Cred că luna noiembrie atacă ca de fiecare dată. O lună în care de regulă este frig și umed. Observ că le scade bioritmul și capacitatea de a surâde. În fiecare an, luna noiembrie cu angoasele ei înfrânge, aruncând la grămadă într-un decembrie plin de temeri și false speranțe, gen ”la anul o să fie mai bine”.

Dar te invit la un exercițiu interesant: fii observatorul vieții tale timp de trei luni, noiembrie, decembrie și ianuarie. Observă evenimentele, dar așteaptă de fiecare dată acea liniște echidistantă care te aruncă dincolo de situație ca un străin care observă și are capacitatea de a discerne atent concluziile.

Luna decembrie va trece pe nesimțite. Cu ochii pe calendar, presată de tot felul de probleme din care jumătate poate sunt imaginare, aveam senzația că toate greutățile lumii atârnă pe umeri. Perspectiva întâlnirii cu părinții la care de multe ori mergi de obligație, aceleași întrebări nerostite sau priviri fugare pline de reproș, aceleași cereri pe care le fac copii în candoarea lor.Te simți un om înfrânt, obosit și oarecum împăcat cu soarta.

Învălmășeala de la birou, micile cadouri, drumurile printr-un trafic infernal te aruncă într-un fel de amorțeală pe care trupul obosit le induce pentru că l-ai chinuit un an întreg. Oamenii vii mor de multe ori. Asta vei constata. Orice fărâmă de viață  lipsește. Lucrurile făcute mecanic te fac să nu mai observi atmosfera de sărbători.
Descoperi că nu te mai interesează nimic din tot fastul sfârșitului de an. Te resemnezi că devii incapabil să oferi aceea atmosfera mirifică pe care o vezi în filme. Așadar renunți să mai simți Crăciunul și Anul Nou, tratându-le ca fiind zile obișnuite

Și din toată această stare în care simți efectiv că a trecut un an ca un buldozer peste tine, începi să îți pui întrebări:

1. De ce nu putem fi la fel de atenți și binevoitori în fiecare zi ?
Este frumos că ne trimitem mesaje de sărbători, mesaje care mai de care mai ticluite, dar de ce nu o facem mai des? Sunt suficiente doar acele dați în care suntem oarecum obligați să ne scriem? Lumea nu ar fi mai bună dacă, așa, din senin am ura toate cele bune cuiva fără să fie Crăciun, Paște sau zi de naștere?
De sărbători toata atmosfera este plină de energie pozitivă pentru simplu fapt că toți ne oprim din goana după nimic și ne gândim mai obligat, mai forțat, unii la alții. Ce frumos ar fi să fie în fiecare zi așa.

2. Ce facem cu singurătatea?

Întrebarea asta ar trebui să și-o pună fiecare nu doar atunci când realizează că nu are cu cine să își facă Revelionul. Pentru că singurătatea poate fi în doi și atunci să te ferească Dumnezeu ce stări de gol poți resimți. Singurătatea se asumă cu maturitate. Oamenii ar trebui să facă diferența între singurătate și izolare. Singurătatea însemnă de multe ori libertatea de a alege.

4.Cum sună viitorul?
Ei bine, recunoște! Tare ți-ai dori un glob de cristal. Dar poate s-ar pierde tot farmecul  viața și ai deveni un fel de mag plictisit așteptând o fatalitate.

Ultimele zile a lui decembrie vor fi foarte ocupate, ai să vezi. Poate concluzia pe care o vei trage-o este banal de simplă: omul are nevoie de iubire să fie fericit. Fără iubire tot ce înseamnă simulacru de familie poate fi aruncat la coșul de gunoi. Din iubire iese fericire din lipsa ei iese doar teamă. Uită-te cu compasiune la părinții tăi. De cele mai multe ori suntem produsul lor, le moștenim temerile, obicieiurile și ne trezim la fel de nefericiți și împăcați cu soarta. Dacă nu-i iubești din toată inima ta, poate fără să îți dai seama vei împărți aceiași tristețe din care nu vei ieși ușor.

Sfârșitul de An este bun ca să pui punct trecutului și să îți propui un nou început în care de data asta să crezi.

Viitorul va fi cu siguranță unul în care nu te vei mai opri din drum oricât de greu va părea sau cât de multe piedici vei simți.
În micul tău regat o să domneasă liniștea și fericirea.  Dacă vei avea nevoie de un ajutor de nădejde îți vei cumpăra o floare Ea va deveni muza pentru starea ta de bine. Vei avea grijă de ea, îi vei vorbi și te vei bucura de fiecare frunză nouă sau boboc de floare. Floarea ta, te va învăța să respecți viața.

Vei vedea la un moment dat că vă asemănați mult: oamenii și florile înfloresc atunci când sunt iubiți.

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

eighteen − 10 =