Intervenție chirurgicală pe inima poporului

Noi nu ne mai facem bine acesta a fost primul gând când m-am uitat la o emisiune politică.
Până la urmă nu politicienii, sunt vinovați. Să fim sinceri cu noi, ei sunt produsul nostru. Ei sunt extrapolarea vieții noastre de zi cu zi. Politicianul este soțul, colegul sau șeful abuziv pe care îl suportăm.
Indiferent de regimul politic sau cine are funcția de Președinte cred că nu va putea schimba ceea este adânc săpat în obiceiurile noastre de a trata viața. Nu am ajuns întâmplător în situația asta. Ne uităm poate cu invidie la țările în care există o oarecare normalitate uitând că acolo există oameni care fac un sistem să funcționeze. Oamenii fac sistemul, nu sistemul oamenii. Asta este diferența.
Câți dintre noi nu am fost tentați să tragem pisica de coadă sau să ne facem treabă pe jumătate? Câți dintre noi nu întoarcem privirea de la o nedreptate dacă nu ne vizează direct sau câți dintre noi sunt corecți atunci când sunt lângă ”oala cu bani”?

Îmi este tare teamă zilele astea de zicala ”un popor are aleșii pe care îi merită” pentru că în jurul meu sunt oameni minunați care oriunde în alte parte a lumii ar fi apreciați. La ei în țară, nu.
La noi riști să mori în anonimat cu o descoperire cu care în altă țară cineva primește Nobel-ul.
Tot la noi, se arunca mizerie la Sarmisegetuza lăsată oricum în paragina și la televizor la o emisiune, doi politicieni se băteau.
Câți dintre oamenii politici fac parte din familii cu tradiție? Câți dintre ei au pornit în demersul politic cu burta plină și valori ca să nu fie tentați să își asigure ziua de mâine?

Nu le țin partea, dar nu pot să nu observ ca ei sunt produsul nostru a tuturor. Le judecăm faptele de corupție când uităm ca la o simplă angajare suntem mai confortabili dacă întrebăm în stânga și dreapta cunoștințe decât să alegem un necunoscut. Când avem un buget la dispoziție dăm mai degrabă la prieteni decât să facem licitație. Atunci ce pretenții avem de la clasa politică gestionară a numeroase bunătăți ? Fac ceea ce ar face marea majoritate dintre noi, nu?

Săptămâni întregi am văzut zeci de oameni într-o demotivare totală și greu i-am scos din starea asta. Aveam impresia că nici un argument nu mai era suficient și realitatea de zi cu zi venea să îmi demonteze orice încercare de a recadra o altă realitate.

Și nu poți să ne te întrebi atunci ce fel de intervenție ne mai face bine? De unde putem începe, cu care ”organ”, în ce ordine, cum, cu cine? Ce anume ne-a îmbolnăvit atât de tare de mergem toți aliniați către….nimic?

Lipsa inimii care să bată național însemnă ..noaptea minții.

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

3 − two =