Iar este ziua mea de naștere, mâine

Mare noroc am eu ca femeie că nu contabilizez anii care trec. Îmi aduc aminte doar fapte. Știu că anul trecut era cald la Roma dar avem un sentiment ciudat care mi s-a revelat cu rapiditate. Intuiția feminină nu se înșeală. Dar și asta a trecut.
Mai știu că am vorbit cu mama și cu lacrimi o rugam să mai trăiască un an. Dar nu a fost să fie.
În alți ani țin minte frânturi de sentimente. Petreceri false cu oameni falși în jurul meu. Și cu siguranță nu o să pot să uit prima zi de naștere, cea care hai să-i spunem că ar fi trebuit să fie una importantă.

Împlineam 7 ani, toată familia se pregătea de mare petrecere. Masa era întinsă, musafirii veneau, eu nu prea aveam chef. Și acum mai țin minte sarafanul cu care m-a îmbrăcat mama și mocasinii preferați din picioare. Masa era întinsă și în mintea mea de copil număram adulții și nu copiii care ar fi trebuit sa vină. În fond era o petrecere de adulți. În final au venit și copiii, doi la număr și verișori cu mine. S-au scos cadourile și surpriză: eu primisem un glob pământesc luminat, ei primiseră la fel, în plus ei primiseră niște păpuși, cărți și ciocolată să nu se simtă prost, că doar se sărbătorea ziua mea și nu a lor.

Nu m-am supărat dar cumva nu am înțeles a cui zi de naștere a fost. Adulții au chefuit, au mâncat mâncarea lor preferată, a venit momentul tortului în care am suflat mimând fericirea și gata. După petrecere abia au observat că aveam 40 temperatură și o frumoasă infecție la rinichi. Dar a trecut și asta.
Ceea ce văd eu, este că ce nu mi-a trecut este acea stare de ”nu m-aș putea trezi direct pe data de 12?”

După care au urmat anii în care mă întreba toată lumea ce îmi doresc cadou de ziua mea, și întotdeauna primeam cu totul altceva. De cele mai multe ori îmi doream un câine, un prieten. Ei bine primeam de te miri ce prostii…. Sau auzeam fraza acea groaznică ”să nu ceri nimic, nu avem bani”….

Am mai crescut și din groaza de a nu mă simți rău de ziua mea mi-am găsit tot felul de subterfugii. Uneori mi-a reușit alteori nu.

Iată iar vine 11 februarie. Nu aștept nimic, nu mă mai dezamăgește nimic. Am ajuns să zâmbesc când văd buchetele de flori primite doar de ziua mea, să îmi fie iertată comparația, dar tot flori aș primi și dacă aș intra în neființă. De aceea nu îmi plac florile de ziua mea, ele ar trebui oferite așa, fără scop….dar asta este părerea mea.

Am să citesc mesajele voastre și mulțumesc tuturor celor care s-au oprit o clipă să se scrie. Într-o lume atât de alienată abia că mai reușim să comunicăm unii cu alții, dar să ne mai și urăm lucruri frumoase.

Și acum dragă Adriana, că la tine am vrut să ajung, ar trebui să îți spun și ție câte ceva: desigur că sună ușor schizoid să îți scrii tu ție, dar te-ai obișnuit deja să fii altfel și să îți asumi faptele. Trebuie să recunoaștem că în acest moment nu suntem extrem de fericite. Ar fi ipocrit să ne bucurăm când în jurul nostru este atâta nebunie. Tot nebunie ar fi să ne bucurăm atunci când atât de multe lucruri nu sunt în regulă în jurul nostru, cu viața noastră.

Partea bună este că tu, Adriana, o fată supraviețuitoare, demult nu mai aștepți nimic. Și asta te salvează de multe, multe dezamăgiri. Ai învățat atât de multe lucruri, ai văzut cum este să ții viața în mâini așa cum ai avut puterea să-i dai drumul să plece. Te-ai uitat în ochii celor care ți-au jurat iubire și tot în ochii lor ai văzut trădarea. Și nu o dată, dar i-ai iertat și pe aceia. Ai văzut minciuna, trădarea, teama, disprețul. Pe toate le-ai văzut și până la urmă toate sunt cadouri. Că unele erau în poleială sau altele în noroi, ție ți-au folosit. Acum ești cine ești și nu mai ai nici un secret față de tine. Te cunoști în fiecare celulă.

Ce mi-aș dori totuși de ziua mea? Mi-aș dori puterea de a face oamenii fericiți, să-i fac să înțeleagă că este vorba doar de un pic efort pentru a transforma nefericirea în fericire.
Asta mi-aș dori eu. Că este mult sau puțin, nu știu.

Și pentru că în fiecare an decid o melodie, Adriana draga mea, aceasta este melodia care ți se potrivește cel mai bine anul acesta. NU uita să te iubești chiar și atunci când toată lumea îți întoarce spatele.

Without YOU. Adriana

About the author: Adriana Petrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

13 + seven =